Blogul lui Razvan

Scrisoare catre HOTI !

2010-07-02T12:45:00.000-07:00

- "HOTUL nu vine decat sa fure, sa junghie si sa prapadeasca".

- "Voi aveti de tata pe diavolul; si vreti sa impliniti poftele tatalui vostru. El dela inceput a fost ucigas; si nu sta in adevar; pentruca in el nu este adevar. Oridecateori spune o minciuna, vorbeste din ale lui, caci este mincinos si tatal minciunii".

- "Cine este din Dumnezeu, asculta cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea nu ascultati, pentruca nu sunteti din Dumnezeu".

- "Afara (in iad) sant caini, vrajitori, curvarii, inchinatorii la idolii, si oricine iubeste minciuna si traieste in minciuna !"

- "Sa nu furi"

- "Sa nu poftesti casa aproapelui tau; sa nu poftesti nevasta aproapelui tau, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici magarul lui, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tau"

Satana s-a apropiat de cei dintai stramosi ai nostri, se apropie de cei din zilele noastre, cu intrebari obraznice, vrand sa arunce indoiala asupra spuselor dumnezeiesti; "sa nu furi...sa nu poftesti...

" Oare a zis Dumnezeu cu adevarat; "sa nu furi, sa nu poftesti lucrul altuia..."? Diavolul nu se da chiar pe fata omului zicand: "Eu sunt Satana, dusmanul lui Dumnezeu si vin ca sa-L ponegresc si sa va pierd devenind voi niste hoti..". Astfel de vorbe nu ar fi potrivite cu firea diavolului, si totusi pomenirea Lui Dumnezeu o face, ridicand indoieli in mintea omului, caci a primit intrebarea; "Oare a zis Dumnezeu sa nu furii..sa nu poftesti lucrul altuia..", cand stii lamurit ca Dumnezeu a vorbit, "sa nu furi..sa nu poftesti lucrul altuia" nu inseamna decat necredinta pe fata si sa devii hot. A te indoi, cand Dumnezeu a vorbit, este un blestem. Intrebarile viclene ale diavolului, a hotilor, duc la dezastre universale.

Satana dupa ce intra in vorba cu omul, ii pune o intrebare mieroasa: "Oare a zis Dumnezeu cu adevarat sa nu furi "? si in urma spune: "Hotarat, ca nu veti murii, nu ajungeti in iad ca furati, Dumnezeu este bun... ia; ca astai credinta, sa ei in posesie .. ia, chiar daca nu este al tau.. ia Biserica lui B.G ca este un pacatos, spunele americanilor ca de ani de zile faci naveta 80 km de trei ori pe saptamana sa vestesti Evanghelia in alt oras, ca doar ai seminar si esti pastooor....ia, Ia proiectele lui B.G. viziteaza-l acasa, invita pe nebunul de B.G. spunele oamenilor ca tu esti inventatorul aparatului de sudura cu apa, du-te la expozitii..ca doar tu esti militar de cariera, fost ziarist..."

Aceasta indrazneala nemaipomenita a diavolului ajunge sa dovedeasca, pe deplin, cat de primejdios este sa lasi sa-ti patrunda in casa, in activitatea ta; impostori religiosi, oameni care au de tata pe diavolul...

Hotilor, este timpul sa nu mai luati ce nu este al vostru; nici lucrari spirituale si nici pe cele materiale. Satana se foloseste de voi, chiar daca vi se pare ca va carmuiti singuri, trei mari unelte intrebuinteaza Satana prin voi; "Pofta firi pamantesti, pofta ochilor si laudarosia vietii".iar aceste trei unelte va duc cu brio in iad, va duc la despartirea pentru totdeauna de Domnul Dumnezeu.

Credeti ca va bucurati de ce ati luat ce nu va apartine, va bucurati de ce va fagaduieste si ofera Satana ?

Gheorghe Bordeianu

Bacau-Romania

Pentru suflet

2010-06-15T13:04:00.000-07:00

Cateva versuri cantate in engleza de Dan Moen...Versuri binefacatoare
sufletului:

"O,sufletul meu, nu ştii, nu ai auzi ce a fost spus de la început ? Domnul, Dumnezeul tău este de partea ta! Sufletul meu, nu-ţi fie frică. Pune-ti speranţa în Domnul ; prin neprihănirea si puterea Lui, El te va intari, El te va ghida.

Ma voi avânta ca vulturii : ţinut de mâna lui Dumnezeu voi alerga şi nu nu voi obosi ..."

„Nu pot să mă schimb!” Ziua nr. 1

2010-06-12T20:37:00.000-07:00

„Nu pot să mă schimb!”

Ziua nr. 1

Odată cu lansarea ediţiei 2010 a postului de gândire negativă, anticipează cu credinţă posibilităţile care ţi se pot deschide în viaţă. Nimic nu le este imposibil celor care îşi cuceresc lumea propriilor gânduri. Dumnezeu este cu tine. Dumnezeu este pentru tine. Şi vestea cea mai bună dintre toate: Dumnezeu lucrează ÎN tine!
Astăzi ne abţinem (postim) de la gândul care spune: „Nu pot să mă schimb!”
Cu toţii am simţit uneori că nu ne putem schimba un anumit obicei sau o anumită slăbiciune personală. Poate şi tu ai senzaţia că mereu te vei mânia, te vei speria şi te vei îngrijora la fel de uşor ca acum. Ei bine exact de acest aspect se ocupă postul de gândire negativă. Odată ce ne schimbăm tiparele de gândire şi prejudecăţile, TOTUL se poate schimba. Iar schimbarea tiparelor noastre de gândire este pur şi simplu un proces de înlocuire a gândurilor nocive cu atitudini biblice. Aşadar, dacă până acum ai crezut că nu te poţi schimba, află astăzi că POŢI…

SCHIMBĂ GÂNDUL AZI

1. Crede că puterea de a te schimba este un DAR. Pasajul din 2 Timotei 2:25 spune că Dumnezeu îţi acordă „pocăinţa“ sau „puterea de a te schimba“ ca dar. Abilitatea de a experimenta schimbare durabilă în orice zonă din viaţa ta reprezintă un dar de la Dumnezeu.
2. Primeşte darul pocăinţei sau „puterea de a te schimba“ prin CREDINŢĂ. Crede că fiecare dar bun vine de la Tatăl (Iacov 1:17).
3. Schimbarea începe prin a crede că eşti iubit de Dumnezeu. Romani 2:4b spune: „Nu îţi dai seama că îndurarea lui Dumnezeu este aceea care încearcă să te conducă la El şi să îţi schimbe modul tău de gândire şi de acţiune?“ (Traducerea God’s Word a Bibliei)
4. Observă în acest verset faptul că dragostea şi bunătatea Lui ne schimbă modul de gândire; APOI ne schimbă modul de acţiune. Schimbarea durabilă începe prin supunerea vieţii gândurilor mele Cuvântului lui Dumnezeu (Romani 12:2).
5. Crede în procesul care duce la progres. Nu te îngrijora dacă situaţia nu se schimbă imediat. Isus l-a atins pe orb o dată, apoi l-a atins din nou, înainte ca el să fie complet vindecat (Marcu 8:22-26).
6. Redefineşte-te pe tine însuţi NUMAI în conformitate cu ceea ce spune Dumnezeu despre tine. Rupe orice conexiune a ta cu definiţia ta legată de obiceiurile, trăsăturile şi limitările tale trecute. Tu eşti transformat după chipul Său (2 Corinteni 3:18).

GÂNDEŞTE ŞI ROSTEŞTE

• Dumnezeu mi-a dat în dar puterea de a mă schimba.
• Eu pot să îmi schimb obiceiurile, emoţiile şi viaţa, schimbându-mi modul de gândire.
• Eu mă supun procesului de înnoire a minţii mele şi aştept progresul divin şi schimbarea supranaturală.
• Eu am încredere în dragostea pe care Dumnezeu o are faţă de mine şi cred că ea produce schimbare în mine.
• Eu refuz să accept definiţii şi limitări din trecut ale propriei mele persoane.
• Pe măsură ce îmbrăţişez imaginea lui Dumnezeu cu privire la mine prin oglinda Cuvântului Său, eu sunt schimbat după chipul Său, în Numele lui Isus.

GÂNDUL ENERGIZANT PENTRU ZIUA DE AZI:

Dumnezeu mi-a dat puterea de a mă schimba după chipul Său.

Risipire

2010-06-09T08:48:00.000-07:00

"Nori risipiti.Ceata risipita, cand soarele rasare dintre dealuri pe un cer calm. Roua risipita. Vant adiind, risipind parfum rece de dimineata.

Ma opresc uitandu-ma la locul in care ma aflu si nu vad decat frunze, si un dor de vremurile trecute.Pumnii mei sunt goi, am risipit tot ce am avut...Imi striga sufletul dupa tine . Vrei sa ma primesti te rog, Tata? Am gresit fata de Tine...Nu pot sa ma uit la mine, la ticalosia mea...si Doar Tu mai poti pune in mine acea speranta, acea sete de viata care sa arda in mine; doar Tu poti sa imi redai statutul de Copil al Tau...Nori risipiti. Ceata risipita cand Soarele Neprihanirii rasare.Reintors acasa, primit in bratele Tatalui meu, in siguranta. Iertarea Lui imi renaste sufletul, iar inelul de aur curat ma duce aproape de inima Sa de Tata.

Pacate risipite..."

Oana A.

Opt modele specifice de comportament casnic au reprezentat spirala coborâtoare a fiecărei civilizaţii

2010-04-30T00:05:00.000-07:00

Sociologul şi istoricul Carle Zimmerman, în cartea sa tipărită în 1947 Familia şi civilizaţia, consemnează observaţiile lui pătrunzătoare făcute când a comparat dezintegrarea diferitelor civilizaţii cu declinul similar al vieţii de familie din acele civilizaţii. Opt modele specifice de comportament casnic au reprezentat spirala coborâtoare a fiecărei civilizaţii studiate de Zimmerman.

1. Căsnicia îşi pierde caracterul sacru ... este în mod frecvent ruptă prin divorţ.

2. Sensul tradiţional al ceremoniei de căsătorie se pierde.

3. Mişcările feministe abundă.

4. Creşterea lipsei de respect public faţă de părinţi şi faţă de autorităţi în general.

5. Accelerarea delincvenţei, a promiscuităţii şi a rebeliunii juvenile.

6. Refuzul oamenilor cu căsnicii tradiţionale de a accepta responsabilităţile

familiale.

7. Dorinţa crescândă de a comite adulter şi acceptarea lui.

8. Creşterea interesului cu privire la perversiunile sexuale şi la crimele legate de sex

şi răspândirea lor.

Sursa : Bruce Wilkinson - 30 de zile pentru trairea biruintelor spirituale

Se pregateste ridicarea celui de-al treilea Templu

2010-03-07T22:16:00.001-08:00

Esti tu pregatit ?

De câtiva ani, Institutul Templului (infiintat cu peste doua decenii in urma) se pregateste intens pentru constructia celui de-al Treilea Templu pe Muntele Moriah din Ierusalim, unde Avraam a adus pe Isaac jertfa, locul pe care se afla Domul Stâncii si moscheia Al-Aqsa. In acest sens, nu cu mult timp in urma a fost inaugurat chiar si un atelier de confectionat vesminte preotesti. Ridicarea acestui Templu poate parea doar un vis din cauza implicatiilor politice si spirituale imprevizibile de care, pana acum, autoritatile israeliene au tinut cont: daca pentru mai bine de 50 la suta dintre evrei ridicarea Templului reprezinta o datorie nationala, ascultarea unei porunci divine pentru musulmani este un act imposibil, din moment ce domul si moscheia de pe Muntele Moriah reprezinta cel de-al treilea loc sfant al Islamului, iar pentru multi crestini va fi momentul cand pe pamant Anticrist se va aseza in Templu. A fost terminata coroana marelui preot
Pe 27 noiembrie 2007, incepea la Academia Navala din Annapolis, Maryland, SUA, o conferinta internationala la care participau vreo 50 de state, sperandu-se, cu acel prilej, sa se puna capat interminabilului conflict israeliano-arab. Dar conferinta s-a incheiat fara rezultate notabile, din cauza spinoasei probleme a Muntele Templului. In toamna aceluiasi an insa, Institutul Templului din Ierusalim anunta terminarea confectionarii ”tzitz”- ei – coroana marelui preot – din aur curat, pregatita special pentru al Treilea Templu, dupa un an de munca, si dupa cele scrise in Exod: „Sa faci o tabla de aur curat si sa sapi pe ea, cum se sapa pe o pecete:«Sfintenie Domnului»… Ea sa fie pe fruntea lui Aaron”. Tot atunci, directorul institutului, Rabbi Chaim Richman, anunta inceperea proiectului confectionarii a 120 de costume pentru preoti, din material special adus din India, dupa ani de cercetare serioasa, pentru a fi create in concordanta cu legea evreiasca, a instrumentelor muzicale pentru leviti, fabricarea integrala din aur curat a sfesnicului cu sapte brate, a altarului din aur pentru tamaie, a vaselor din aur si argint pentru aducerea jertfelor, precum si a mesei pentru asezarea painilor, pregatirea pietrelor si materialelor de constructie pentru viitorul Templu in Israel si SUA. Fara a da detalii, a mai vorbit si despre pregatirea viitorilor preoti, selectati din randul familiilor descendentilor vechilor preoti ai Templului, si despre vaca rosie care va fi adusa ca jertfa.
Controversa ridicarii noului Templu

Cum aratam, pentru foa
rte multi evrei, proiectul celui de al Treilea Templu este posibil si realizabil. Yehuda Glik, actualul director al Institutului Templului, crede chiar ca musulmanii ii vor sprijini, cand cladirea va fi ridicata, deoarece are legaturi secrete cu cativa lideri importanti ai acestora. Mai mult, la ridicarea Templului contribuie mai multe state. Unul dintre ele este Papua Noua Guinee, care i-a surprins pe oficialii institutului prin donarea unei cantitati de aur si pietre pretioase si a 10.000 de dolari americani. Pe langa institutul amintit, in Israel mai exista o grupare, „Credinciosii Muntelui Templului“, condusa de Gerson Salomon, care de cativa ani tot incearca sa puna piatra de temelie a viitoarei constructii, lucru interzis de autoritati. Ei au realizat machete, planuri de constructii si au pregatit materiale pentru viitorul lacas de cult. Adeptii noului Templu au o sustinere importanta si din partea unor lideri evanghelici crestini, puternic implicati in politica. Acestia cred ca renasterea Israelului reprezinta implinirea unei profetii biblice. In schimb, grupul evreilor condusi de Rabi Eliahu considera ca nu trebuie ridicat Templul pentru ca Insusi Mesia se va pogori cu el din cer.

Sinedriul modern si actiunile sale
Dupa cum se cunoaste, Sinedriul a reprezentat forul superior evreiesc si domeniul religios si legislativ, avand 23 de membri. In anul 358 d.Hr. a fost dizolvat, din acel an nemaiexistand nici o autoritate religioasa general acceptata de evrei. In istorie, au fost mai multe incercari de restaurare a Sinedriului: in 1538, 1940, 1949. In 2004, un grup de rabini, care pretinde ca reprezinta diverse comunitati, a pus bazele Sinedriului modern. In anul 2007, acesta a hotarat introducerea sacrificiilor animale, argumentand ca a sosit vremea ca Templul sa fie reconstruit. Autoritatile insa nu au fost de acord cu aceasta decizie, cazul ajungand chiar in instanta. In 1991, cu ocazia Pastelui evreiesc, s-a incercat jertfirea unui miel, dar a intervenit politia. In 1998, mai multe miscari care sustin reconstructia Templului au adus un ied ca jertfa in apropierea Muntelui Moriah. In ciuda oponentei guvernului, sustinatorii ridicarii lacasului cred ca nu va mai trece mult timp pana cand vom asista la restaurarea serviciilor ceremoniale din noul Templu care se va ridica pe Muntele Moriah si asta pentru ca, asa cum sustine traditia iudaica, de trei locuri de pe pamant nu se pot atinge neamurile: pestera unde sunt inmormantati patriarhii, locul unde este inmormantat Iosif si Muntele Templului, toate fiind cumparate de catre Avraam, Iacov si respectiv David.

de Dumitru Manolache
Sursa: w ww.stiricrestine.ro

Sfinţenia exterioară fără sfinţenia interioară nu este biblică

2009-11-24T19:08:00.000-08:00

Standardul final al sfinţeniei biblice este de asemenea descoperit în Matei 15. După ce i-a numit pe farisei făţarnici, Domnul a zis că inimile lor erau departe de Dumnezeu. Pentru ca un om să fie sfânt, inima şi motivaţiile lui trebuie să fie curate înaintea Domnului. Cu alte cuvinte, este posibil ca un om să facă ceva care este în mod clar definit ca sfânt în Biblie, şi totuşi să nu împlinească sfinţenia biblică. Sfinţenia poate fi contrafăcută înaintea oamenilor, dar sfinţenia contrafăcută nu este nimic altceva decât ne-sfinţenie!

Când un creştin caută sfinţenie în viaţa lui şi se angajează în practici consimţite de Biblie, dar permite inimii lui să rămână departe sau chiar răzvrătită faţă de Domnul, o astfel de purtare nu este sfântă – chiar dacă purtarea poate părea altora sfântă. Pentru ca Domnul să poată declara ceva ca fiind sfânt, atât obiceiul cât şi inima trebuie să fie separate pentru Domnul. Una fără cealaltă nu face decât să crească ne-sfinţenia distructivă.

Sfinţenia exterioară fără sfinţenia interioară face să crească făţărnicia, şi sfinţenia făţarnică degenerează în mod inevitabil în robia legalismului.

Sfinţenia interioară fără sfinţenia exterioară face să crească sentimentalismul, şi sfinţenia sentimentală degenerează în mod inevitabil în robia fanatismului.

Sfinţenia biblică nu se lasă atrasă în apele periculoase ale legalismului şi fanatismului, ci sfinţenia biblică defineşte separarea interioară şi exterioară prin standarde biblice.

Fie ca tu să ai o imagine clară despre ceea ce este sfinţenia biblică. Şi fie ca tu să doreşti o inimă şi o practică pline de o sfinţenie autentică şi echilibrată.

Ce pace uimitoare !

2009-11-19T23:14:00.000-08:00

Domnul Isus nu ne da doar un singur motiv pentru care avem nevoie de pacea Sa. Christos spune ucenicilor Sai in Ioan 14:30 “Vine stăpânitorul lumii acesteia”. Care era contextul declaratiei Sale? Tocmai le spusese celor doisprezece: “Nu voi mai vorbi mult cu voi” (14:30). Apoi le-a explicat de ce “Căci vine stăpânitorul lumii acesteia”.

Domnul Isus stia ca Satan era la lucru chiar in clipa aceea. Diavolul il trecuse deja pe lista pe Iuda ca avand sa-L tradeze pe Domnul. Si Hristos stia ca ierarhia religioasa din Ierusalim fusese imputernicita de catre capeteniile iadului. Stia si ca, inspirata de diavol, multimea avea sa vina in curand sa-L prinda. Atunci le-a spus Isus ucenicilor: “Cel rau, satan, vine! Asa ca nu voi mai vorbi mult cu voi”.

Domnul Isus stia ca avea nevoie de timp (petrecut) impreuna cu Tatal spre a Se pregati pentru conflictul ce avea sa vina. Avea sa fie dat in mainile celor rai, intocmai dupa cum spusese. Si stia ca satan facea tot ce-i statea in putinta sa-I zdruncine pacea. Diavolul avea sa-L hartuiasca si sa incerce sa-L descurajeze, totul in stradania de a distruge credinta Domnului Christos in Tatal - orice numai sa iL faca sa evite Crucea.

Poate ca esti in necaz si te gandesti “S-a sfarsit. N-o sa reusesc, n-o s-o pot scoate la capat”. Dar Isus spune “Stiu prin ce treci. Vino si adapa-te, bea din pacea Mea”.

Poate chiar acum treci prin cea mai grea perioada cu care te-ai confruntat vreodata. Poate viata ta e intr-un asa zbucium ca situatia pare fara nici o speranta. Iti pare ca nu e chip sa iesi si-n orice directie ai vrea s-apuci nu te alegi decat cu si mai mult stres, confuzie si epuizare.

Nu conteaza prin ce treci. Viata ta poate parea ca a fost lovita de furtuna. Poate treci prin incercari ce-i fac pe altii sa te priveasca asa ca pe un Iov al zilelor noastre.

Oamenii vor arata cu degetul spre tine si vor zice: “Toate-i merg complet anapoda! Si totusi e hotarat sa se increada in Cuvantul lui Dumnezeu, fie ca va trai, fie ca va muri. Cum de poate oare? Cum de reuseste sa continue? Trebuia sa se lase pagubas(a) demult. Si totusi, nu s-a lasat. Si prin toate acestea, n-a compromis nimic din ceea ce crede. Ce pace nemaipomenita, uimitoare! Intrece orice pricepere.”

Domnul Dumnezeu sa va dea pacea Lui

Gheorghe Bordeianu

Bacau-Romania

Un nor de martori

2009-11-18T11:39:00.000-08:00

Evrei 12:1 ne spune că lumea este înconjurată de un nor de martori care sunt cu Cristos în slavă. Ce are de spus lumii de azi această mulţime de martori cereşti? Noi trăim într-o generaţie care este cu mult mai depravată decât cea din timpul lui Noe. Ce pot spune aceşti martori unei rase umane a căror păcate le depăşesc chiar şi pe cele ale Sodomei?

Economia noastră a fost binecuvântată, totuşi, societatea noastră a devenit aşa de imorală, de violentă şi împotriva lui Dumnezeu, încât chiar şi cei din lumea seculară se plâng de faptul că am decăzut aşa de tare. Creştinii de pretutindeni se întreabă de ce Dumnezeu întârzie cu judecata asupra unei societăţi aşa de depravate.

Dar motivul ptr. care Duhul Sfint nu lucreaza azi la fel cum a lucrat in trecut este, fara discutie, lipsa de POCAINTA lentoarea ,nepasarea si materialismul in care membrii Bisericii se balacesc.

Negresit , Isus Domnul a promis ca va da Duhul celor ce il cer dar...care este prioritatea noastra comparativ cu Biserica Primara ...Insetam noi ca ei ?

Ne rugam ca ei? Suntem UNA ca ei? Avem un suflet ,o inima si-n gind?

Cred ca suntem departe de aceea stare ...nu avem aceeasi TINTA-ca ei!

Trebuie sa ne analizam si sa recunoastem ...ca Biserica s-a "metamorfozat" iarasi ca pe vremea Domnului Isus Uristos, intr-o Piata ,un OBOR unde se fac afaceri....se negociaza ...cine da mai mult ? cine cistiga? care-i ghiseftul !!?

Pina nu se va face curatenie ...si uneori e nevoie chiar de BICI ca sa scoti afara tot soiul de tirgoveti care au transformat Bisreica intr-un MARKET ....cred ca DUHUL SFINT nu poate sa vina ...!

poate am fost prea drastic,dar asa vad eu acum starea Bisericii contemporane, care ,dupa 20 ani de tranzitie a ajuns ca Bis. din Sardes sau Laodicea (Apoc 3:1-3,15-19)
Fara pocainta autentica ,fara unitate in Duh ,fara staruinta in a cauta Fata Domnului...Duhul Sfint asteapta ,suspina ,se intristeaza ..Stiti ,ce vreau sa spun iubitul meu prieten!

Dar, cei care Îl iubim pe Cristos, s-ar putea să nu înţelegem de ce un rău aşa de mare este permis să continue. Dar norul de martori cereşti înţelege. Ei nu pun la îndoială îndurarea şi răbdarea pe care le-a arătat Dumnezeu.

Apostolul Pavel se află printre martorii din acel nor şi el este martor al dragostei nelimitate a lui Dumnezeu chiar şi pentru cei „din fruntea păcătoşilor.” Viaţa şi scrierile lui Pavel ne spun că el a blestemat numele lui Cristos. El a fost un terorist, urmărind oamenii lui Dumnezeu şi târându-i în închisoare sau la moarte. Pavel ne-ar spune că Dumnezeu este răbdător cu această generaţie din prezent, deoarece sunt mulţi care sunt la fel cum a fost şi el, oameni care păcătuiesc în ignoranţă.

Apostolul Petru face parte şi el din martorii din acel nor şi el, de asemenea, înţelege de ce Dumnezeu este aşa de răbdător. Viaţa şi scrierile lui Petru ne reamintesc că el a înjurat la adresa lui Isus, jurând că niciodată nu-L cunoscuse. Dumnezeu îşi reţine judecata, deoarece sunt încă mulţimi care continuă să-L înjure şi să-L nege, aşa cum a făcut-o Petru. Domnul nu va renunţa la ei aşa cum El niciodată nu a renunţat la Petru. Mai sunt încă mulţi ca şi el pentru care Cristos mai continuă să se roage.

În timp ce mă gândesc la acest nor de martori, văd feţele foştilor dependenţi de droguri şi alcool, ale foştilor prostituate şi homosexuali, ale foştilor gangsteri şi bandiţi, ale foştilor ucigaşi şi ale celor care îşi băteau soţiile, ale foştilor infideli sau dependenţi de pornografie – mulţimi la care societatea renunţase. Ei toţi s-au pocăit şi au murit în mâinile lui Isus, iar acum sunt martori ai îndurării şi răbdării unui Tată iubitor.

Eu cred că toţi aceştia ar spune, într-o singură mărturie unită, că Isus nu i-a judecat înainte ca ei să primească îndurarea Sa. Dumnezeu continuă să iubească această lume înnebunită şi imorală. Fie ca El să ne ajute să-i iubim pe cei pierduţi aşa cum El îi iubeşte. Şi fie ca noi să ne rugăm pentru dragoste şi răbdare pe care El le arată acestei lumi chiar în acest moment.

Sursa: Gheorghe Bordeianu

Atunci cand Duhul Sfant vine

2009-11-17T07:06:00.000-08:00

Profetul Isaia descrie ce se întâmplă atunci când Duhul Sfânt se coboară asupra unui popor. Isaia prooroceşte: „…se va turna Duhul de sus peste noi; atunci pustia se va preface în pământ, şi pomătul va fi privit ca o pădure” (Isaia 32:15).

Isaia spune: „Atunci când Duhul Sfânt vine, ceea ce a fost cândva un pustiu sterp devine o câmpie roditoare. O bucată moartă de pământ, dintr-odată, se umple cu roadă. Şi aceasta nu este o roadă temporară. Câmpia cu roadă va creşte într-o pădure şi veţi putea tăia din această pădure an după an şi să continuaţi să zidiţi rodnicia voastră.”

Isaia adaugă: „Atunci nepărtinirea va locui în pustie, şi neprihănirea îşi va avea locuinţa în pomăt” (32:16). Potrivit profetului, Duhul Sfânt, de asemenea, aduce cu Sine un mesaj de judecată împotriva păcatului. Iar acest mesaj produce neprihănire în oameni.

Isaia nu vorbeşte despre o revărsare de o singură dată a Duhului, ceea ce unii o consideră ca şi „trezire.” Isaia descrie ceva care durează. Studiile făcute de sociologi creştini arată că majoritatea trezirilor din ziua de azi durează în mediu cinci ani, lăsând în urmă multă confuzie şi neînţelegere. Cunosc unele biserici unde au avut loc aşa-numitele treziri, dar acum, peste doar câţiva ani, nu mai este nici o urmă din ceea ce a fost o revărsare a Duhului. Acele biserici sunt moarte, pustii şi goale. Clădiri care odată găzduiau mii, acum sunt nişte morminte, cu doar cincizeci de oameni care le frecventează.

Isaia continuă: „Lucrarea neprihănirii va fi pacea, roada neprihănirii: odihna şi liniştea pe vecie. Poporul meu va locui în locuinţa păcii, în case fără grijă şi în adăposturi liniştite” (Isaia 32:17-18).

Pacea vine pentru că neprihănirea este la lucru. Duhul Sfânt înlătură toată neliniştea, toate tulburările şi toată condamnarea. Ceea ce urmează este pacea minţii, pacea în casă şi pacea în casa lui Dumnezeu. Şi atunci când poporul lui Dumnezeu are pacea lui Cristos, el nu pot fi uşor scos din această stare. „Dar pădurea va fi prăbuşită supt grindină şi cetatea plecată adânc. Ferice de voi, care semănaţi pretutindeni de-a lungul apelor, şi care daţi drumul pretutindeni boului şi măgarului” (32:19-20).

Profeţia lui Isaia despre Duhul Sfânt era îndreptată asupra Israelului din timpul domniei lui Ozia. Cu toate acestea, ea se aplică şi poporului lui Dumnezeu din ziua de azi. Este cunoscută ca şi profeţie dublă. Realitatea este că fiecare generaţie are nevoie de o revărsare a Duhului Sfânt. Şi eu cred că biserica de azi nu a văzut încă nimic în comparaţie cu ceea ce Duhul Sfânt doreşte să realizeze.

Sursa: Gheorghe bordeianu

Lucrare de inviorare

2009-11-16T10:52:00.000-08:00

În Fapte 27 Pavel se afla pe o corabie care se îndrepta spre Roma, atunci când vasul a făcut o oprire la Sidon. Pavel a cerut de la sutaşul cu răspundere permisiunea de vizita nişte prieteni în oraş, şi „Iuliu...i-a dat voie să meargă pe la prietenii săi, şi să fie îngrijit de ei” (Fapte 27:3). Găsim şi aici un alt exemplu al modului în care Dumnezeu îi foloseşte pe credincioşi pentru a-i înviora pe alţi credincioş

Vedem acest lucru şi în 2 Timotei unde Pavel scrie despre un anumit credincios:

“Domnul să-şi verse îndurarea peste casa lui Onisifor; căci de multe ori m-a mângâiat, şi nu i-a fost ruşine de lanţul meu. Nu numai atât, dar, când a fost în Roma, m-a căutat cu multă grijă şi m-a găsit…Tu ştii foarte bine cât ajutor mi-a dat el…” (2 Timotei 1:16-18).

Onisifor era unul din fiii spirituali ai lui Pavel, şi el îl iubea pe Pavel atât de adânc şi necondiţionat, încât l-a căutat în suferinţele sale. Odată, când Pavel se afla în închisoare, Onisifor a mers prin oraş căutându-l până când l-a găsit. Motivaţia lui era simplă: „Fratele meu se află în durere. El a suferit teroarea unui naufragiu, iar acum este lovit de Satan. Trebuie să-l încurajez.”

Lucrarea de înviorare include în mod clar căutarea celor care se află în suferinţă. Auzim foarte mult vorbindu-se despre puterea în biserică în aceste timpuri: puterea de a vindeca pe cei bolnavi, puterea de a câştiga pe cei pierduţi, puterea de a birui păcatul. Dar eu aş spune că există o putere mare şi vindecătoare care se revarsă dintr-o persoană înviorată şi reînnoită. Depresia, chinul sufletesc sau un duh tulburat poate cauza tot felul de dureri fizice, dar un duh care este înviorat şi încurajat – care a simţit ce înseamnă să fii acceptat, iubit şi dorit – este balsamul vindecător de care este nevoie cel mai mult.

Lucrarea de înviorare o găsim şi în Vechiul Testament. Atunci când David era urmărit de Împăratul Saul, el era epuizat, rănit şi nevoit să fugă zi şi noapte. În acea perioadă el s-a simţit respins de slujitorii lui Dumnezeu şi de oamenii lui Dumnezeu. Apoi, într-un moment crucial, prietenul lui David, Ionatan, a venit la el: “Atunci Ionatan, fiul lui Saul, s-a sculat şi s-a dus la David. El i-a întărit încrederea în Dumnezeu, şi i-a zis: ‘Nu te teme de nimic, căci mâna tatălui meu Saul nu te va atinge. Tu vei domni peste Israel, şi eu voi fi al doilea după tine” (1 Samuel 23:16-17).

Aceasta era tot ce avea nevoie David să audă şi imediat duhul său a fost înviorat să meargă mai departe. Vedem acest exemplu deseori în Scriptură: Dumnezeu nu trimite un înger sau o vedenie, dar trimite un alt credincios pentru a-i înviora pe preaiubiţii Săi.

A iesit la iveala ADEVARUL despre GRIPA PORCINA - DEPOPULAREA PLANETEI!!!

2009-11-11T18:01:00.000-08:00

In sfarsit o femeie din Austria a fost suficient de puternica si a decis sa relateze adevarul in fata lumii intregi si de aceea dupa cateva zile a pierdut locul de munca, ceea ce reprezinta dovada ca vaccinarea in forta a populatiei care are loc in SUA, Canada, Australia si Marea Britanie nu e deloc sigura asa cum ni se prezinta!

In aceste tari toti oamenii (100% din populatie), sunt obligati sa se vaccineze impotriva gripei porcine si daca refuza sunt condamnati fie la 1 an de inchisoare fie trebuie sa plateasca 250 000 USD amenda, cum se intampla in SUA!

In celelalte tari se va vaccina fie toata populatia fie cea mai mare parte din oameni!!

Croatia a facut comanda la aprox.2,5 mil de vaccinuri, Serbia, Macedonia si Romania la fel. Vaccinarea va incepe in toamna cand prin vaccinare se vor infecta oameni sanatosi, iar atunci cand vor incepe decesele in masa explicatia oficiala in mass media va fi mutatia virusului care nu mai poate fi opritaâ !!!

Fiti intelepti si cercetati aceasta tema si nu va vaccinati impotriva gripei porcine, prea multe lucruri sunt suspecte si fara logica!

Prin aceasta metoda se urmareste planul de DEPOPULARE A LUMII, ceea ce inseamna eliminarea si uciderea a 90% din oamenii de pe intreaga planeta din partea NWO (New World Order)!

Producatorul vaccinului este firma BAXTER care deja de vreo 5-6 ori a infectat prin COINCIDENTA oameni sanatosi cu vaccinurile sale.

Trebuie sa vi se para circumspect si cum au reusit sa faca 20 vaccinuri asa de repede dupa aparitia virusului? Pentru ca deja au avut vaccinul, dar voi n-o sa-l primiti ci numai un grup restransi de oameni alesi, iar voi o sa va alegeti nu cu vaccin, ci cu virusul activ introdus in organism prin programul de vaccinare in masa ,fie obligatorie, fie prin manipulare mass media!!!

Numele femeii care a facut public acest adevar este Jane Burgermeister, o jurnalista cu multe premii si distinctii, si ca s-o cunoasteti mai bine puteti accesa profilul ei in Wikipedia de unde veti avea sansa sa va documentati mai amanuntit:

Jane_Burgermeister

in capitolul REFERENCES veti gasi si alte linkuri pentru a va putea documenta mai bine.

Pacea lui Cristos

2009-11-09T17:07:00.000-08:00

Isus ştia că ucenicii aveau nevoie de acea pace care i-ar fi însoţit prin orice situaţie. El le-a spus ucenicilor: „Vă las pacea, vă dau pacea Mea” (Ioan 14:27). Acest cuvânt, probabil, că i-a uimit pe ucenici. În ochii lor aceasta era aproape o promisiune de necrezut: pacea lui Cristos avea să devină pacea lor.

Aceşti doisprezece bărbaţi s-au minunat de pacea pe care o avuseseră ei în Isus de-a lungul celor trei ani împreună. Stăpânul lor niciodată nu avea teamă. El era întotdeauna calm şi niciodată nu era tulburat de nici o împrejurare.

Noi ştim că Cristos era în stare să manifeste mânie spirituală. Uneori El era întristat şi ştia cum să plângă. Dar şi-a trăit viaţa pe pământ ca şi om al păcii. El avea pace cu Tatăl, pace în faţa ispitei, pace în timpuri de respingere şi bătaie de joc. El a avut pace până şi în timpul furtunilor de pe mare, dormind pe puntea bărcii în timp ce alţii tremurau de groază.

Ucenicii văzuseră cum Isus a fost dus pe un vârf de stâncă de o mulţime mânioasă hotărâtă să-l ucidă. Cu toate acestea, El a plecat calm din acea situaţie, neatins şi plin de pace. Toate acestea probabil că au cauzat discuţii printre ucenici: „Cum putea El să doarmă în furtună? Şi cum putea El să fie calm când mulţimea aceea era pe cale să-l arunce de pe stâncă? Oamenii şi bat joc de El, Îl insultă, Îl scuipă, dar El niciodată nu răspunde cu aceeaşi monedă. Nimic nu-L tulbură.”

Acum Isus le promitea acestor bărbaţi aceeaşi pace. Când au auzit acest lucru, ucenicii, probabil, că s-au uitat unii la alţii întrebându-se: „Înseamnă aceasta că noi vom avea aceeaşi pace pe care o are El? Aceasta este incredibil.”

Isus a adăugat: „Nu v-o dau cum o dă lumea” (Ioan 14:27). Aceasta nu avea să fie aşa-numita pace a unei societăţi amorţite, care trăieşte în lumea sa. Nici nu avea să fie pacea temporară a celor bogaţi şi faimoşi care încearcă să obţină pacea gândirii cu lucruri materiale. Nu, aceasta era chiar pacea lui Cristos Însuşi, o pace care întrece orice pricepere omenească.

Atunci când Cristos le-a promis ucenicilor pacea Sa, era ca şi cum El le spunea lor şi nouă astăzi: „Ştiu că nu înţelegeţi timpurile prin care treceţi. Nu înţelegeţi Crucea şi suferinţa prin care sunt pe cale să trec. Dar vreau să aduc inima voastră într-un loc al păcii. Nu veţi fi în stare să faceţi faţă la ceea ce va veni fără a avea pacea Mea statornică în voi. Trebuie să aveţi pacea Mea.”

fii binecuvantat
Gheorghe Bordeianu
Bacau-Romania

Cum îngrijeşte de noi Tatăl în vremurile grele

2009-11-04T10:14:00.000-08:00

Cristos a descris vremurile de pe urmă ca fiind foarte tulburătoare şi înspăimântătoare: "Oamenii îşi vor da sufletul de groază în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ. Şi pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri" (Luca 21:26,25).
Ce ne-a dat Isus pentru a ne pregăti pentru aceste calamităţi? Care a fost antidotul Său împotriva fricii care avea să vină?
El ne-a dat ilustraţia Tatălui nostru care priveşte la vrabie, a lui Dumnezeu care numără chiar şi firele de păr de pe capul nostru. Aceste ilustraţii au o semnificaţie şi mai mare atunci când luăm în considerare contextul în care Isus le-a dat.
El a dat aceste ilustraţii celor doisprezece ucenici ai Săi pe care i-a trimis apoi să evanghelizeze oraşele şi satele din Israel. El tocmai îi înzestrase cu puterea de a izgoni demoni şi de a vindeca orice fel de boală şi slăbiciune. Gândiţi-vă ce moment emoţionant era acesta pentru ucenici. Lor le-a fost dată puterea de a face semne şi minuni! Dar mai apoi au urmat aceste cuvinte de avertizare din partea Stăpânului lor.

"Nu veţi avea nici un ban în buzunarele voastre. Şi nu veţi avea nici casă, nici acoperiş sub care să dormiţi. Veţi fi numiţi eretici şi demonizaţi. Veţi fi bătuţi în sinagogi, duşi în faţa judecătorilor, aruncaţi în închisoare. Veţi fi urâţi, dispreţuiţi, trădaţi şi persecutaţi. Veţi fi nevoiţi să fugiţi din oraş în oraş pentru a nu fi ucişi cu pietre."

Acum imaginaţi-vă pe aceşti bărbaţi ascultându-l cu mirare pe Isus. Ei trebuie să fi fost paralizaţi de frică. Îmi imaginez cum ei se întrebau: "Cel fel de lucrare este aceasta? Acesta este viitorul meu? Este cea mai sumbră perspectivă asupra vieţii de care am auzit eu vreodată."
Cu toate acestea, în acelaşi moment Isus le-a spus acestor scumpi prieteni ai Săi de trei ori: "Nu vă temeţi!" (Matei 10:26, 28, 31). Şi el le-a dat antidotul pentru orice frică: "Ochiul Tatălui este întotdeauna îndreptat asupra vrabiei. Cu cât mai mult va fi el îndreptat spre voi, preaiubiţii Lui?"
Isus spune: "Atunci când îndoiala vă copleşeşte – când vă aflaţi la capătul puterilor şi credeţi că nimeni nu vede prin ceea ce treceţi – iată cum puteţi găsi odihnă şi siguranţă. Priviţi la păsările mici dincolo de geamul vostru şi treceţi cu mâna prin părul vostru. Apoi ţineţi minte ceea ce v-am spus: aceste creaturi mici au o valoare imensă pentru Tatăl vostru. Iar părul vostru trebuie să vă reamintească că voi aveţi o valoare mult mai mare pentru El. Privirea Lui este întotdeauna îndreptată asupra voastră. Şi El, Cel care vede şi aude orice mişcare a voastră, este aproape."

Iată cum îngrijeşte de noi Tatăl în vremurile grele.

Lista Carti Crestine

2009-11-01T06:37:00.000-08:00

Plangand din Iad - Caz Real

2009-10-27T19:11:00.000-07:00

O mik marturisire din Cartea "O revelatie divina despre Iad".Kathryn Baxter

Ştiam că sufletele din iad au toate simţurile lor. Ei şi-au amintit totul ce li s-a spus vreodată. Ştiau că nu mai există nici o cale de scăpare şi că erau pierduţi pe vecie. Cu toate acestea, fără speranţă, ei totuşi încă nădăjduiau şi strigau la Isus pentru milă. Am oprit la groapa următoare. Era exact ca celelalte, şi înăuntru era o formă de femeie (am cunoscut-o după vocea ei). Ea a strigat la Isus să o elibereze din flăcări.

Isus a privit la ea cu iubire si i-a zis, "Când erai pe pământ, Eu te-am chemat de nenumărate ori să vii la Mine. Am insistat ca să-ţi predai inima si să te împaci cu Mine înainte de a fi prea târziu. Te-am vizitat de multe ori în miez de noapte ca să-ţi spun de iubirea Mea. Ţi-am jurat, te-am iubit, si te-am atras la Mine prin Duhul Meu. "Da Doamne,' tu ai zis, 'te voi urma.' Cu buzele tale ziceai că Mă iubeşti, dar în inima ta nu era aşa. Eu ştiam unde era inima ta. De multe ori mi-am trimis mesagerii Mei ca să-ţi spună să te pocăieşti de păcatele tale si să vii la Mine, dar tu nu voiai să auzi. Am vrut ca să te folosesc ca să-i ajuţi pe alţii; să ajuţi pe alţii să Mă găsească. Dar tu ai vrut lumea si nu pe Mine. Eu te-am chemat, dar tu nu voiai să Mă auzi, nici să te pocăieşti de păcatele tale." Femeia a zis lui Isus, "Adu-ţi aminte Doamne, cum am mers la biserică si am fost o femeie bună. M-am alăturat bisericii. Am fost o membră a bisericii Tale. Ştiam că chemarea Ta era în viata mea. Am ştiut că trebuia să ascult de aceea chemare cu orice cost, si am ascultat," a zis ea. Isus a zis, "Femeie, tu eşti încă plină de minciuni si păcat. Eu te-am chemat, dar tu nu ai vrut să Mă asculţi! Adevărat, tu ai fost o membră a bisericii, dar a fi un membru al bisericii nu te duce în cer. Păcatele tale au fost multe si tu nu ai vrut să te pocăieşti. Ai făcut pe alţii să se poticnească în Cuvântul Meu. Nu voiai să ierţi pe cei care ţi-au greşit. Tu pretindeai că Mă iubeşti şi că Mă serveşti pe Mine când erai cu creştinii; dar când erai departe de creştini, minţeai, înşelai si furai. Ai permis duhurile înşelătoare si te bucurai de viata ta dublă. Tu ai ştiut calea îngustă si dreaptă. "Si." a mai zis Isus, "tu de asemenea aveai o limbă înşelătoare; vorbeai despre fraţii si surorile tale în Hristos, îi judecai ca şi când tu ai fi fost mai sfântă decât ei, pe când în viaţa ta era păcat grosolan. Aceasta ştiu, tu nu ai vrut să asculţi la Duhul Meu plin de milă. Tu judecai exteriorul unei persoane, fără să te gândeşti că mulţi din ei erau copii în credinţă. Tu erai foarte 'tare. Da, tu ziceai că Mă iubeşti pe Mine din buzele tale, dar inima ta era departe de Mine. Tu cunoşteai căile Domnului si le-ai înţeles. Te jucai cu Dumnezeu, dar Dumnezeu cunoaşte toate lucrurile. Dacă ai fi servit sincer pe Dumnezeu, tu nu ai fi astăzi aici. Nu poţi sluji şi lui Satan si lui Dumnezeu în acelaşi timp. Isus s-a întors spre mine şi .mi-a zis, "Mulţi în zilele din urmă se vor lepăda de credinţă, acceptând duhurile înşelătoare şi vor sluji păcatului. Ieşiţi afară din mijlocul lor, şi fiţi separaţi. Nu mergeţi pe aceeaşi cale cu ei."

Pe când noi plecam, femeia a început să blesteme şi să înjure pe Isus. Ea urla şi striga cu furie.

Daca doriti aceasta carte (gratis) ma puteti contacta pe email : razvan_gbu@yahoo.com .

Rugati-va pentru cei ce va fac rau

2009-09-13T22:44:00.000-07:00

Stai În Rugaciune Împotriva Oamenilor Rai Si Irationali!

Încolo fratilor, rugati-vã pentru noi, ca Cuvântul Domnului sã se rãspândeascã si sã fie proslãvit cum este la voi, si sã fim izbãviti de oamenii nechibzuiti si rãi; cãci nu toti au credinta” (2 Tesaloniceni 3:1-2).

Apostolul Pavel a cerut sfintilor sa se roage pentru el si pentru alti lucrãtori cu el, ca acestia sã poatã fi izbãviti de oamenii irezonabili si rai care au fost împotriva credintei si predicarea Evangheliei. Câtã nevoie este de astfel de rugaciuni în Biserica de azi!

Când decretele sau legilele sunt adoptate, care sunt anti-crestine sau împotriva predicarea Evangheliei, trebuie sa fim constienti de faptul ca astfel de lucruri sunt efectuate de catre oameni irezonabili si rai care si-au croit drum în pozitii de putere sau de autoritate, cu scopuri proprii egoiste.

De asemenea, trebuie sa recunoastem ca putem face ceva în aceastã privintã. De fapt, Dumnezeu asteapta ca noi sa facem ceva, deoarece, în versetul 3a din 2 Tesaloniceni capitolul 3, suntem asigurati cã avem atentie atunci când ne rugam împotriva unor astfel de oameni: „Credincios este Domnul; El va va întari, si vã va pãzi de cel rau"

Este atât de multã putere în Biserica, dar nu vom putea descoperi marimea potentei puterii de care dispunem, cu gura noastra închisa. Pentru ca puterea aceasta sã fie eficientã, va trebui sã ne deschidem gura, sã ne rugãm si sã declaram ceea ce dorim sa vedem.

Noi nu suntem slabi, neajutorati Noi nu suntem slabi, neajutorati nici limitati. Nu suntem la mila imaginatiilor si mecanismelele oamenilor rai, indiferent de pozitia pe care ei o ocupa. Noi avem autoritate divina de a provoca schimbãri. Tot ceea ce este necesar, este ca un bãrbat sau o femeie neprihãnitã sã fie suficient de înflãcãratã pentru a sta în rugãciune, si sistemele lor rele veni vor fi reduse la zero.

Te provoc astazi, sa fii tu acel bãrbat sau femeie neprihãnitã, care vei sta în rugaciune si nu te vei opri din rugãciune, pâna când nu se va întâmpla o schimbare.

Studiul suplimentar

Proverbe 16:12

Psalmul 2:1-9

Mania lui Dumnezeu

2009-09-13T22:39:00.001-07:00

Stimati tineri,

Minia Domnului Dumnezeu este o expresie a neprihanirii si dragostei Lui.

Minia Domnului Dumnezeu este reactia Sa neschimbatoare fata de orice pacat, Ezechel 7;8-9, Efeseni 5;6, Apocalipsa 19;15,

- provocata de comportamentul rau al oamenilor, Exod 4;14, Numeri 12;1-9, 2 Samuel 6;6-7,

- si natiunilor, Isaia 10;5, Ieremia 50;13, Ezechel 30;15,

- si de apostazia si necredinciosia poporului Sau, Numeri 25;3, Numeri 32;10-13, Deuteronom 29;24-28

1. In trecut, minia Domnului Dumnezeu si ura Sa impotriva pacatului s-au descoperit prin potop, Geneza 6;8, foamete si ciuma, Ezechel 6;11, nimicire, Deuteronom 29;22-23.

2. In prezent, minia Domnului Dumnezeu se vede in abandonarea de catre El a celor rai in voia necuratiei si a patimilor josnice, Romani 1;24, si in aducerea ruinei si mortii asupra tuturor celor care nu asculta de Domnul Dumnezeu,Romani 1;18-32, Romani 6;23, Efeseni 2;3

3. In viitor, mania Domnului Dumnezeu va aduce un necaz asupra pacatosilor acestei lumi, Matei 24;21, Apocalipsa 5- 19, si venirea unei zile a judecatii pentru toti oamenii si toate neamurile, Ezechel 7;19, Daniel 8;19, o zi de pustiire si nimicire, o zi de intuneric si negura, Tefania 1;15, o zi a socotelii cu cei pacatosi, Romani 2;5, Matei 11;18, Matei 14;8-10, Matei 19;15. In cele din urma minia Domnului Dumnezeu implica pedeapsa vesnica pentru cei nepocaiti, Matei 10;28

Ce este “gheena” sau iadul?

In Matei 10;28, cuvantul gheena se refera la un loc de pedeapsa vesnica destinat celor pacatosi, Marcu 9;43,48. Biblia arata ca existenta umana nu se sfarseste o data cu moartea, ci continua in vesnicie, fie in prezenta Domnului Dumnezeu, fie intr-un loc de pedeapsa.

Privitor la starea celor nemantuiti trebuie sa notam urmatoarele:

- Domnul Isus Hristos, invata ca exista un loc de pedeapsa vesnica pentru cei osanditi inaintea Domnului Dumnezeu, Matei 5;22,29-30, Matei 18;9, Matei 23;15,33, Marcu 0;43,45,47, Luca 10;15, Luca 12;5. ESTE realitatea ingrozitoare a pedepsei nesfarsite, locul unde se afla, focul care nu se stinge, Marcu 8;43, focul cel vesnic, care a fost pregatit diavolului si ingerilor lui, Matei 25;50, loc al legarii si al intunericului de afara, Matei 22;13, al chinului, al durerii si al despartirii de cer, Luca 16;23

- Apostolii vorbesc despre o judecata viitoare facuta de Domnul Dumnezeu si care va aduce razbunarea asupra celor care nesocotesc Evanghelia, 2 Tesaloniceni 1;5-9, despre o despartire de prezenta si slava Domnului, si despre nimicirea vrajmasilor Domnului Dumnezeu, Filipeni 3;18-19, Romani 9;22, 1 Corinteni 16;22, Apocalipsa 20;10,14

- Biblia invata ca judecata asupra raufacatorilor este sigura. Ideea de baza se refera la condamnarea, suferinta si despartirea de Domnul Dumnezeu, fara limita in timp. Pentru crestini, aceasta invatatura poate fi neplacuta sau greu de inteles. Trebuie sa ne supunem autiritatii Cuvantului Domnului Dumnezeu si sa avem incredere in hotararea si dreptatea Domnului Dumnezeu

4. Mania Domnului Dumnezeu nu este ultimul Sau cuvant, catre oameni, fiindca el a oferit o cale de scapare sau mantuire din fata maniei Sale. Un om se poate pocai de pacatele lui, intorcandu-se, prin credinta la Domnul Isus Hristos, Romani 5;8, Ioan 3;36, 1 Tesaloniceni 1;10

5. Credinciosii uniti cu Hristos trebuie sa participe la minia Domnului Dumnezeu impotriva pacatului, nu in sensul razbunarii, ci printr-o dragoste sincera pentru nepihanire si ura fata de rau, Evrei 1;9, Marcu 3;5, Ioan 2;12-17, Fapte 17;16, 2 Petru 2;7-8

Desi, Romani 1;21-28, se refera , in primul rand, la depravarea celor nenascuti din nou, contin si anumite principii care arata de ce unul dintre pacatele majore ale conducatorilor crestini cazuti este imoralitatea.

1. cand conducatorii de biserica devin mandri si laudarosi, Romani 1;22, ei cauta cinstea pentru ei insisi, Romani 1;21, si se inalta pe ei, in loc sa-l inalte pe Domnul Dumnezeu, Romani 1;25. Atunci se deschide in vietile lor o usa pentru necuratie si pofta rusinoasa, Romani 1;24,26, Daca nu se intorc si nu se pocaiesc, acestia vor fi lasati in voia minti lor blestemate, Romani 1;28

1.1. 2 Petru 2;2,, ne prezinta calea adevarului va fi vorbita de rau, Multi pretinsi credinciosi vor urma pe acesti invatatori mincinosi si destrabalarile lor, adica imoralitatea sexuala. Din cauza felului de viata pacatos al acestor conducatori si al celor care-i urmeaza, Domnul Dumnezeu si Evanghelia Lui vor fi facute de rusine, 2 Timotei 4;3-4

1.2. 2 Petru 2;16, Petru crede, in mod evident, in minunile consemnate in Vechiul Testament. Atazi, criticii din interiorul bisericii iau in deradere miracolele consemnate in Biblie si ii considera pe cei care cred in ele, obtuzi sau naivi. Adevaratul copil al Domnului Dumnezeu, inasa crede in Domnul Dumnezeu si accepta toate miracolele Bibliei, El crede, de asemenea ca Domnul Dumnezeu savarseste minuni si astazi, ca raspuns la rugaciunile si credinta poporului Sau, Ioan 6;2.

2. Astfel de oameni pot starui in pofte rusinoase si pacat in timp ce-si pun faptele pe seama slabiciuni omenesti obisnuite, convingandu-se pe ei isisi ca se afla in partasie cu Duhul Sfant si in posesia mantuirii., ei se mint singuri in fata Scripturii care spune ca ; nici un curvar, nici un stricat... n-are parte de mostenirea in Imparatia Domnului Isus Hristos, Efeseni 5;5. .

Un prim semn al parasirii de catre Domnul Dumnezeu a unei societati sau a unor oameni este faptul ca acestia devin obsedati de imoralitate si perversiune.

1. Expresia, “Dumnezeu i-a lasat prada necuratiei”, inseamna ca El a abandonat pe acesti oameni in voia unor pofte, cuvantul pofta, din Romani 1;24, indica o dorinta patimasa pentru placerea sexuala interzisa, 2 Corinteni 12;21, Galateni 5;19, Efeseni 5;3.

2. Cele trei stadii ,ale abandonarii de catre Domnul Dumnezeu, a unor persoane in voia necuratiei sunt;
2.1. lasarea lor de catre Domnul Dumnezeu in voia placerilor sexuale pacatoase care ruineaza trupul.

2.2. lasarea lor de catre Domnul Dumnezeu, in voia patimii homosexualitati si lesbiene, Romani 1;26-27, Apostolul Pavel considera uraciunea homosexuala, lesbiana ca pe dovada cea mai sigura a degenerari umane care rezulta din imoralitatetea si parasirea de catre Domnul Dumnezeu, Geneza 19;4-5, Leveticul 18;22, Orice neam care justifica homosexualitatea sau lesbianismul ca pe un stil de viata acceptabil se afla in stadiul final de coruptie morala, Romani 1;24, Cititi va rog in Biblie mai multe date asupra acestei fapte oribile; Geneza 19;4-9, Leveticul 20;13, Deuteronom 23;17, 1 Regi 14;24, 1 Regi 15;12, 1 Regi 22;46, Isaia 3;9, 1 Corinteni 6;9-10, 1 Timotei 1;10, 2 Petru 2;6, Iuda 7, dupa aceasta,

2.3. Domnul Dumnezeu, ii lasa in voia mintii lor blestemate, adica a unei minti care justifica faptele lor pacatoase, ei devenind preocupati cu raul si cu placerea pacatului sexual.

Aceste trei etape sant parcurse de toti cei care resping adevarul revelatiei Domnului Dumnezeu si cauta placere in faradelege.

3. Domnul Dumnezeu are doua scopuri atunci cand paraseste pe cei pacatosi in voia pacatului:
3.1. sa ingaduie pacatului si urmarile acestuia sa se accelereze ca parte a judecatii Lui asupra lor, Romani 2;2
3.2. sa-i faca pe acestia sa devina constiienti de nevoia lor de mantuire, Romani 2;4

Romani 1;25, dar, minciuna este cuvantul lui Satana, tatal minciunii. Ioan 8;44, “veti fi ca Dumnezeu,” Geneza 3;5.
- a crede minciuna inseamna a respinge adevarul lui Dumnezeu si a participa la idolatrie, Geneza 3;5, Coloseni 3;5
- inclinatia omului catre autoslavire este motivul pentru care Biblia ne previne neincetat asupra pericolului mandriei, “Pentruca ti s-a ingamfat inima si ai zis; Eu sant Dumnezeu”, Ezechel 28;2 Proverbe 6;17, Proverbe 8;13, Proverbe 16;18, 1 Timotei 3;6, Iacov 4;6, 1 Ioan 2;16

DAR:
a. Trebuie sa ne gandim, in primul rand ca Domnul Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau ca sa moara pentru a nu mai fi nevoie sa piara cineva, Ioan 3;16.

b. Nu este dorinta sau intentia Domnului Dumnezeu sa trimita pe cineva in gheena,
2 Petru 3;9.

c. Cei care intra in acest loc o fac in urma impotriviriii fata de mantuirea oferita de Domnul Dumnezeu, Romani 1;16, Romani 2;10

Stimati tineri, realitatea gheenei ar trebui sa-i faca pe toti credinciosii sa urasca pacatul cu putere, sa caute naincetat mantuirea celor pierduti si sa previna pe fiecare de dreapta judecata viitoare a Domnului Dumnezeu, Apocalipsa 20;14

Solemnul fapt al pedepsei vesnice pentru cei rai este cea mai mare motivatie pentru ducerea Evangheliei in toata lumea si pentu a face tot ce este posibil pentru a convinge oamenii sa se pocaiasca si sa-L primeasca pe Domnul Isus Hristos, inainte ca aceasta sa fie prea tarziu.

Credinciosii bisericilor Noului Testament au trait constienti de soarta celor care au trait in pacat, de aceia predicau ei cu lacrimi, Marcu 9;24, Fapte 20;19, si aparau Cuvantul infailibil al Domnului Dumnezeu.

Fitii binecuvantatii de Domnul Dumnezeu stimati tineri.
Gheorghe Bordeianu
Bacau-Romania

Contact

2009-09-13T22:34:00.000-07:00

MINI - Mess/Contact

Imparatia Domnului Dumnezeu

2009-09-09T18:04:00.000-07:00

Stimati tineri,

TREBUIE, sa mergem, sa ducem natura Imparatiei Domnului Dumnezeu, in toata lumea, sa fie;
"....Precum in cer asa si pe pamant..."

- Imparatia Domnului Dumnezeu este privita ca domnia Domnului Dumnezeu care vine in lume sa afirme puterea, gloria, ordinea Sa impotriva dominatiei Satanei.
- Imparatia Domnului Dumnezeu este mai mult decat mantuire sau Biserica; ea este DUMNEZEU exprimandu-Se cu putere pe Sine Insusi in toate lucrarile Sale.

- Domnul Dumnezeu incepe guvernarea Sa spirituala asupra pamantului, in inimile si in mijlocul poporului Sau.. El vine in lume cu putere.

- Noi nu trebuie sa sa ne imaginam aceasta putere ca fiind de natura materiala sau politica, ci una spirituala. Imparatia nu trebuie privita ca o teocratie religios-politica; ea nu este o problema de guvernare sociala sau politica asupra natiunilor sau imparatiilor acestei lumi.
Domnul Dumnezeu nu intentioneaza, in aceasta vreme, sa rascumpere si sa reformeze lumea prin activitati sociale, politice, prin forta sau actiuni violente.
Deoarece Domnul Dumnezeu Se afirma pe Sine Insusi cu putere, lumea intra intr-o criza. Aceasta umple imperiul diavolului de panica, si fiecare este confruntat cu decizia daca se supune sau nu guvernarii Domnului Dumnezeu.

Conditia necesara si fundamentala a intrarii in Imparatia Domnului Dumnezeu este concentata in porunca, "POCAITI-VA, si CREDETI IN EVANGHELIE"

Inceputul, patrunderi Domnului Dumnezeu in lumea noastra, cu putere implica:
1. putere spirituala asupra guvernarii si dominatiei Satanei, venirea Imparatiei Domnului Dumnezeu fiind inceputul distrugerii guvernarii Satanei si al eliberarii omenirii de sub puterea demonica si cea a pacatului.
2. puterea de a savarsi minuni si de a vindeca;
3. predicarea evangheliei, dovedind vinovatia in ceea ce priveste pacatul, neprihanirea si judecata;
4. mantuirea si sfintirea acelora care se pocaiesc si cred in Evanghelie;
5. botezul cu Duhul Sfant pentru puterea de a fi vestitor viu al Domnului Isus Hristos;

Imparatia Domnului Dumnezeu nu este pentru aceia care se roaga putin, fac compromis cu lumea, neglijeaza Cuvantul si nu tanjesc dupa cele duhovnicesti, acestia sunt cei care sunt ciuperci.

EA , IMPARATIA DOMNULUI DUMNEZEU, este pentru Stejari, pentru oameni ca" IOSIF, NATAN, ILIE, DANIEL si cei TREI PRIETENI AI SAI, MARDOHEU, PETRU SI IOAN, STEFAN, PAVEL, DEBORA, RUT, ESTERA, MARIA, ANA , LIDIA..........

Imparatia Domnului Dumnezeu este a acelora care dau navala, care sunt hotarati sa se desprinda de practicile pacatoase si imorale ale neamului omenesc si care se intorc la Domnul Isus Hristos, la Cuvantul Sau si la caile neprihaniri Sale.

Experimentarea Imparatiei Cerurilor si toate binecuvantarile ei solicita staruinta serioasa si efort constant, o lupta a credintei insotita de o puternica vointa de a rezista Satanei, pacatului si oricarei tovarasii pacatoase.
O dovada de netagaduit a faptului ca cineva experimenteaza Imparatia Domnului Dumnezeu este trairea unei vieti, a neprihanirii, a pacii si bucuriei in Duhul Sfant.

Sfanta Scriptura invata cu claritate ca dorinta Domnului Isus Hristos pentru ucenicii Sai este sa faca lucrari miraculoase in timp ce propovaduiesc Evanghelia Imparatiei Domnului Dumnezeu.

Domnul Isus Hristos a promis ca autoritatea, puterea si prezenta Sa ne vor insotii astfel incat sa luptam impotriva imparatiei Satanei.

NOI, trebuie sa eliberam oamenii din robia in care se afla,
- prin predicarea Evangheliei,
- prin trairea unei vieti neprihanite, si
- prin savarsirea semnelor si minunilor prin puterea DUHULUI SFANT

Duhul Sfant se manifesta printr-o varietate de daruri spirituale date credinciosilor,
DOMNUL DUMNEZEU a randuit in Biserica;
- Manifestari ale Duhului Sfant prin credinciosi individuali
- Darurile pentru slujire in Biserica,

Cu dragoste in Isus Hristos
Gheorghe Bordeianu
Bacau-Romania

Rugaciunea

2009-09-09T15:18:00.000-07:00

Stimati tineri,

Fiecare copil al Domnului Dumnezeu ar trebui sa aiba un loc, “Roaga-te in ascuns..”in care sa poata ramane singur cu Domnul Dumnezeu, Matei 6;6.

Daca un asemenea loc nu exista, rugaciunea in ascuns nu va fi practicata, nici indelung, nici cu consegventa.

Uitati-va la modelul nostru de urmat, care este Domnul Isus Hristos.
El, Isus Hristos,avea locurile Sale ascunse de rugaciune;

- Matei 14;23, Dupa ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte sa Se roage, singur la o parte. Se inoptase, si El era singur acolo.
- Marcu 1;35, A doua zi dimineata, pe cand era inca intuneric de tot, Isus S-a sculat, a iesit, si S-a dus intr-un loc pustiu. Si Se ruga acolo.
- Luca 5;16, Iar El se ducea in locuri pustii si Se ruga..
- Luca 6;12, In zilele acelea, Isus S-a dus in munte sa Se roage, si a petrecut toata noaptea in rugaciune catre Dumnezeu.
- Evrei 5;7, El este Acela care, in zilele vietii Sale pamantesti, aducand rugaciuni si cereri cu strigate mari si cu lacrimi catre Cel ce putea sa-L isbaveasca dela moarte, si fiind ascultat, din pricina evlaviei Lui, macar ca era Fiu, a invatat sa asculte prin lucrurile pe cari le-a suferit.

Rugaciunea in ascuns este deosebit de importanta;
- dimineata, pentru a ne incredinta pe noi insine Domnului Dumnezeu
- seara, pentru a-I multumi pentru mila Sa,
- atunci cand ne indeamna Duhul Sfant sa ne rugam.
Domnul Dumnezeu ne fagaduieste ca ne va rasplati raspunzand rugaciunii, prin prezenta Sa intima si cu o cinstire adevarata pentru vesnicie

In modelul, “cum..sa va rugati”, Domnul Isus Hristos arata zonele de preocupare care trebuie sa fie prezente in rugaciunea unui crestin:
- sfintenia si voia Domnului Dumnezeu
- nevoile noastre personale.

1. Rugaciunea, Tatal nostru...propune adorarea Tatalui ceresc;
- ca Tata, Domnul Dumnezeu ne iubeste, ne poarte de grija si intimpina cu bucurie apropierea noastra de El. Prin Domnul Isus Hristos avem acces la El oricand, pentru al adora si a-I spune nevoile noastre,
- ca Tata, Domnul Dumnezeu nu se aseamana cu un tata pamantesc, care tolereaza raul copiilor Sai sau nu reuseste sa-i disciplineze corect. Domnul Dumnezeu este Tata si al Sfinteniei, care trebuie sa Se opuna pacatului. Domnul Dumnezeu nu va ingadui pacatul nici in cei care Il numesc Tata. Numele Lui trebuie sfintit.
- Ca Tata ceresc, Domnul Dumnezeu poate pedepsi tot atat de bine pe cat poate binecuvanta, poate priva pe cat poate da, poate lucra cu dreptate pe cat de bine poate sa actioneze cu mila. Modul in care raspunde copiilor Sai depinde de credinta noastra si de ascultarea fata de El.

2. Cea mai mare preocupare in rugaciunile si in viata noastra ar trebui sa fie sfintirea Numelui Domnului Dumnezeu. Este de cea mai mare importanta ca Domnul Dumnezeu sa fie VENERAT, CINSTIT, SLAVIT si INALTAT, Psalmul 34;3.
In rugaciunea noastra zilnica si in mersul nostru cotidian, trebuie sa fim adanc preocupati de reputatia Domnului Dumnezeu, a Bisericii Sale, a Evangheliei Sale, a Imparatiei Sale.
A savarsi ceva care compromite Numele si caracterul Domnului Dumnezeu este un pacat oribil, care Il aseaza sub semnul rusini.

3. Rugaciunea trebuie sa se ingrijeasca de Imparatia Domnului Dumnezeu pe pamant, acum, si de implinirea ei finala, in viitor.

- noi trebuie sa ne rugam pentru intoarcerea Domnului Isus Hristos si intemeierea Imparatiei Domnului Dumnezeu in cerurile cele noi si pe pamantul cel nou pentru vesnicie, Apocalipsa 21;1, 2 Petru 3;10-12, Apocalipsa 20;11, Apocalipsa 22;20.
- noi trebuie sa ne rugam pentru prezenta spirituala si manifestarea Imparatiei Domnului Dumnezeu. Aceasta implica afirmarea puterii Domnului Dumnezeu, in mojlocul poporului Sau, pentru a nimici lucrarile diavolului, a tamaduii pe bolnavi, a mantui pe cei pierduti, a incuraja neprihanirea si a turna Duhul Sfant peste ai Sai

4. A spune, faca-se voia Ta, inseamna ca dorim sincer ca voia Domnului Dumnezeu si scopul Sau sa se indeplineasca in vietile noastre si in vietile famililor noastre, potrivit planului Sau cel vesnic.

5. Rugaciunea trebuie sa cuprinda cereri privitoare la nevoile zilnice individuale, Filipeni 4;19, Luca 11; 3,

6. Rugaciunea trebuie sa se preocupe de greselile noastre si de bunavointa de a ierta pe cei care ne-au facut vreun rau, Matei 6;14-15, Evrei 9;14, 1 Ioan 1;9

7. Toti Credinciosi sant, in mod special, tinta dusmaniei si gandului celui rau al lui Satana. De aceia nu trebuie niciodata sa uitam a ne ruga pentru izbavirea de sub puterea si uneltirea Satanei, Luca 11;26, Luca 18;1, Ioan 17;15, 2 Corinteni 2;11

In Matei 7;7-12, Domnul Isus Hristos, incurajeaza perseverenta in rugaciune, aceasta inseamna ca trebuie, neincetat, sa cerem, sa cautam si sa batem.
- cererea presupune constiinta nevoii si credinta ca Domnul Dumnezeu aude rugaciunile noastre
- cautarea implica o solicitare sincera impreuna cu ascultarea fata de voia Domnului Dumnezeu
- baterea presupune insistenta apelului cand Domnul Dumnezeu nu raspunde repede

Cititi va rog ceva fantastic, ceva extraordinar;

Matei 21;22, Marcu 11;24, Luca 11;5-13, Ioan 14;13, Ioan 15;7, Ioan 16;23-24, Iacov 1;5-8, 1 Ioan 3;22, 1 Ioan 5;14-15

Stimati tineri, trebuie sa perseveram in rugaciuni ferbinti catre Domnul Dumnezeu, in Numele Domnului Isus Hristos.

Domnul Dumnezeu sa va binecuvinteze,

Cu stima,
Gheorghe Bordeianu
Bacau-Romania

Intalnirea lui Isus cu 4 caractere diferite

2009-09-09T15:12:00.000-07:00

Stimati tineri,

La cele 10 stadii de suferinta fizica si sufleteasca indurate in 24 ore de Domnului Isus Hristos, a contribuit si 4 caractere de oameni:

1. Matei 27;3, “...vanzatorul, Iuda cand a vazut ca Isus a fost osandit la moarte...”, a inteles ca actele lui pacatoase vor conduce la moartea Domnului Isus Hristos.

NU UITATI. In acelasi fel, faptele noastre, in mod inevitabil, ii afecteaza pe ceilalti, FIE IN BINE, FIE IN RAU. MULTE lucruri pe care le punem in miscare nu mai pot fi oprite, consecintele lor rele si distrugatoare fiind simtite si de noi si de alti.

Este de cea mai mare insemnatate ca sa evitam toate actiunile si planurile care pot antrena urmari vatamatoare.

Istoria tragica a lui Iuda, care, odinioara, fusese in partasie cu Domnul Isus Hristos. Psalmul 41;9, dar apoi si-a parasit Domnul, tradandu-L, serveste ca avertisment tuturor celor care Il urmeaza pe Domnul Isus Hristos.

In aceasta viata exista permanent posibilitatea ca sa ne ratacim fata de Domnul Isus Hristos, sa permitem lui Satana ca, putin cate putin, sa ne conduca spre compromisul cu pacatul si cu lumea, si apoi, la sfarsit sa tradam pe Domnul si cauza Lui..
Iuda era un credincios si un prieten apropiat al Domnului Isus Hristos, Matei 10;1-15. Mai tarziu, Iuda s-a indepartat de alegerea sa, Fapte 1;25, el nu era silit sa-L vanda pe Domnul Isus Hristos.
Dezertarea lui Iuda la vrajmas si tregedia care a urmat ar trebui sa previna pe orice credincios al Domnului Isus Hristos sa nu respinga avertismentul Duhului privitor la prietenia cu lumea si tradarea Domnului Isus Hristos, Evrei 10;29, Evrei 12;25.

2. Luca 23;35, Norodul statea acolo si privea. Una din cele mai sigure dovezi ale depravarii inimii omenesti este ca oamenii gasesc placere in violenta, sange si moarte. Matei 27;25
- Vedem aceasta in arenele grecesti si romane, unde spectatorii se delectau privind oameni care se luptau si se omorau uni pe alti.
- Vedem aceasta la privitorii nepasatori, veniti sa-L vada pe Domnul Isus Hristos murind de o moarte ingrozitoare, Luca 23;35-37
- vedem aceasta in istoria prigonirii credinciosilor
- vedem aceasta in societatea noastra moderna, unde milioane de adulti si copii se distreaza, privind la televizor sau folosind alte mijloace de divertisment, vazand suferinta omeneasca, sange, violenta si moarte, Romani 1;32.
Domnul Isus Hristos, a murit si pentru a schimba aceasta atitudine si pentru a aduce dragoste si grija. El vrea ca noi sa vedem influenta pacatului asupra vietii omenesti si sa auzim geamatul omenirii suferinde. Este raspunderea parinrtilor de a pazi pe ei insisi si familiile lor de toate influentele care ar putea sa-i faca insensibili la durere si tragedia omeneasca. Matei 18.6
Stimati tineri, prezenta dragostei si a milei este considerata ca parte inerenta a credintei adevarate si a mantuirii, Matei 25; 35-46

3. Luca 23.1, Pilat era guvernatorul roman aflat in Ierusalim in vremea Pastelui. Domnul Isus Hristos a fost adus inaintea lui fiindca, potrivit legii romane, Iudeii nu puteau sa condamne pe nimeni la moarte. Pilat a devenit un simbol al celor care iau decizii religioase bazandu-se pe utilitatea politica si nu pe adevar si dreptate.
Pacatul cel mai mare a lui Pilat a fost compromiterea a ceea ce el stia ca este adevarat si drept, in schimbul pastrarii pozitiei si starii sale si al castigului personal.
Pilat stia ca Domnul Isus Hristos este nevinovat si a declarat acest lucru in mai multe imprejurari, Matei 27;18, Ioan 19;4-6. Domnul Isus Hristos era invinuit de tradare impotriva Romei.
Vorbind cu Domnul Isus Hristos, Pilat ajunge la concluzia ca El este nevinovat in privinta razvratirii impotriva conducerii romane. Domnul Isus Hristos spune lui Pilat ca Imparatia Lui nu este o imparatie politica a acestei lumi, ci o imparatie spirituala.
Din considerente politice L-a predat Pilat pe Domnul Isus Hristos autoritatilor iudaice.
Fiecare credincios trebuie sa fie atent sa nu compromita Cuvantul Domnului Dumnezeu din cauza unor interese politice, de cariera, sau ale auto-slijirii. El trebuie sa fie totdeauna de partea a ceea ce este drept

4. Matei 27;4, Fatarnicii religiosi, “Ce ne pasa noua ?....Treaba ta..” au raspuns si raspund fatarnicii religiosi....practic acestia l-au condamnat la moarte pe Domnul Isus Hristos.

- Fatarnicii religiosi sant profesionistii religiei care par spiritualizati si evlaviosi, ei vorbesc frumos, in public conduita acestora pare neprihanita, in timp ce inimile lor este in realitate, plina de fatarnicie, mandrie, pofta si nedreptate, sunt ca niste morminte varuite, frumoase si atragatoare pe dinafara, insa pline de necuratie si stricaciune pe dinauntru.

- Acesti, fatarnici religiosi sunt specialistii in arta jecmanirii, prin inselaciune ei conving vaduvele si pe frati sa dea mai mult,profitand de dorinta oilor de a ajuta pe cei care ele ii considera oamenii Domnului Dumnezeu, iar fatarnici religiosi sa traiasca din belsug , din branza oilor, de pe urma acestor daruri nechibzuite.

- Ei mananca branza oilor, dar cand oaia este la necaz si trebuie sa ajute oile in rezolvarea problemelor, iti raspund, mieros: “Domnul sa te binecuvinteze, si sa te ajute...”, ei nu ridica un deget sa te ajute “ Treaba ta,.... Ce ne pasa noua... “ sau cand scaunele lor de fatarnici religiosi sunt amenintate, clatinate, daramate,... striga la unison, “..este nebun,...la moarte...rastigneste-L...”

- Acesti impostori religiosi, care dobandesc influenta in biserica, se arata slujitori “pe dinafara..neprihaniti oamenilor”.

Isi pot baza mesajul, in mod ferm, pe Cuvantul Domnului Dumnezeu, proclamand standarde inalte de neprihanire, preocupati de lucrarea Domnului Dumnezeu, cu mare interes fata de salvarea celor pierduti, declarandu-si iubirea pentru toti oamenii, dar: vietile lor, in spatele usilor inchise, cuprind lucruri ca acestea: desfrau, imoralitate, adulter, lacomie si ingaduinta fata de ei insisi.

4.1. Unii impostori religiosi, fatarnici religiosi, incep lucrarea in mod sincer, in adevar, curatie si credinta autentica in Hristos.
Apoi, din cauza mandriei lor, a dorintelor imorale, incredintarea personala in Domnul Isus Hristos si dragostea pentru El mor in mod treptat, ei sunt separati de Imparatia Domnului Dumnezeu, Efeseni5;5-6, 1 Corinteni 6;9-10, si devin unelte ale Satanei in timp ce ei insisi se deghizeaza in slujitori ai neprihaniri, 2 Corinteni 11;15

4.2. Altii impostori religiosi, fatarnici religiosi, nu sunt niciodata veritabili credinciosi in Domnul Isus Hristos. Satana i-a plantat in biserica de la inceputul slujbei lor, Matei 13;24-28, Matei 13;36-43, folosind abilitatea si talentul lor si ajutand la succesul lor. Strategia Satanei este sa-i plaseze in pozitii influente, astfel incat ei sa poata compromite, submina lucrarea Domnului Isus Hristos.
Satana stie, ca daca acesti fatarnici religiosi, impostori, sunt descoperiti sau demascati, un mare prejudiciu se va aduce Evangheliei si ca Numele Domnului Isus Hristos va fi facut in mod evident de rusine.....

Domnul Isus Hristos condamna fatarnicia, si recomanda ucenicilor, credinciosilor sa fie atenti ca acest pacat sa nu patrunda in vietile si lucrarea lor.

Fatarnicie inseamna sa pari ceea ce nu esti, fatarnicul este un inselator in domeniul neprihanirii observabile.

Fatarnicia implica trairea unei minciuni, fatarnicia il face pe cel fatarnic un aliat al lui Satana , tatal minciuni, Ioan 8;44.

Fatarnicia este un semn al lipsei de frica de Domnul Dumnezeu, Luca 12;5, si al lipsei Duhului Sfant cu harul sau regenerator Romani 8;14-15.

Acesti fatarnici religiosi, au hotarat si hotarasc moartea Domnului Isus Hristos, in numele religiei

Religia dezbina, Domnu Isus Hristos uneste

Domnul Dumnezeu sa va binecuvinteze,

Cu stima,
Gheorghe Bordeianu
Bacau-Romania

Credinciosii si demonii

2009-09-09T15:08:00.000-07:00

Stimati tineri,

- Noul Testament prezinta lumea ca fiind instrainata de Dumnezeu si in stapanirea lui Satan, Ioan 12;31, 2 Corinteni 4;4, Efeseni 6;10-12. Demonii sant stapanitorii acestei lumi si crestinii trebuie sa duca o lupta permanenta cu ei.
- Demonii pot sa locuieasca in trupurile celor necredinciosi, Marcu 5;15, Luca 4;41, Fapte 16’18, si sa foloseasca vocea lor sa vorbeasca. Ei subjuga astfel persoane si le influenteaza spre rau, imoralitate si distrugere
- Demonii pot produce imbolnaviri fizice in trupul uman, Matei 9;32-33, Matei 12;22, Matei 17;14-18, Marcu 9; 20-22, desi nu toate bolile grave si slabiciunile trupului sant datorate duhurilor rele, Matei 4;24, Luca 5;12-13.
- Acei oameni implicati in spiritism sau magie-vrajitorie au de a face cu duhuri rele; aceasta poate sa conduca usor la inrobirea de catre demoni, Fapte 13;8-10 Fapte 19;19, Galateni 5;20, Apocalipsa 9;20,
- Duhurile rele vor fi active in special in ultimile zile ale acestor vremuri, provocand practici oculte, imoralitate, violenta, cruzime; ele vor ataca Cuvantul lui Dumnezeu si vor enunta o doctrina draceasca, Matei 24;24, 2 Corinteni11;14-15, 1 Timotei 4;1., Ultima manifestare a activitatii demonice va fi in Anticrist si discipolii lui, 2 Tesaloniceni 2;9, Apocalipsa 13;2-8, Apocalipsa 16;13-14

Domnul Isus Hristos si demonii

- in lucrarile Sale supranaturale Domnul Isus Hristos a atacat adesea puterea Satanei si a demonilor. Unul din cele mai clare scopuri ale Sale la venirea Sa pe pamant era sa lege pe Satana si sa puna in libertate pe cei subjugati de el, Matei 12;29, Marcu 1;27; Luca 4;18,
- prin legarea Satanei de catre Domnul Isus Hristos, realizata in parte prin scoaterea demonilor si mai complet prin moartea si invierea SA, Ioan 12;31, sfarama puterea domeniului lui Satana si restabileste puterea Imparatiei Domnului Dumnezeu.
- IADUL, locul de chin, a fost pregatit de catre Domnul nostru pentru diavol si ingerii sai, Matei 8;29, Matei 24;41

CREDINCIOSII SI DEMONII..

- Sfanta Scriptura invata ca nici un credincios adevarat care este plin de Duhul Sfant nu poate fi posedat de demoni; aceasta inseamna ca Duhul Sfant si demonii nu pot niciodata sa locuiasca in acelasi trup, 2 Corinteni 6;15-16. Demonii pot, totusi, sa influenteze gandurile, emotiile si actiunile crestinilor care nu reusesc sa urmeze calauzirea Duhului Sfant, Matei 16;23, 2 Corinteni11;3,14.
- 2 Corinteni 6;15-16,, prezinta prin apostolul Pavel, o puternica dovada a faptului ca un credincios nascut din nou, ca templu al Domnului Dumnezeu si al Duhului Sfant, Ioan 14,23, 1 Corinteni 6;19, nu poate fi locuit de un demon. Atat in Vechiul si Noul Testament IDOLII au reprezentat pe demoni, Deuteronom 32;17, 1 Corinteni 10;20-21. Deci cea mai grava forma de pangarire, in Vechiul Testament si in Noul Testament, era de a inalta idolii in chiar Templul Domnului Dumnezeu, 2 Regi 21;7, 11;14. IN MOD asemanator, noi nu avem voie sa ne pangarim trupurile, in care locuieste Duhul Sfant, ingaduind demonilor sa intre in ele
- Domnul Isus Hristos a promis credinciosilor adevarati autoritatea asupra puterii Satanei si a cetelor sale. Cand ne confruntam cu a acestea, trebuie sa sfaramam puterea pe care demonii doresc sa o exercite asupra noastra si a altora, prin purtarea unei intense lupte spirituale in puterea Duhului Sfant, Luca 4;14-19. In felul acesta ne putem elibera de puterile intunericului.

- Conflictul spiritual impotriva Satanei incuba trei aspecte separate:

1. declararea razboiului contra Satanei, comform scopului Domnului Dumnezeu
2. Patrunderea in casa Satanei, in orice loc unde el are o fortareata, atacarea si dominarea lui prin rugaciune si proclamarea Cuvantului, distrugerea armelor sale, inselaciuni si ispite demonice,Luca 11;20-22.
3. Castigarea posesiunilor sale, adica, eliberarea acelora care au fost tinuti captivi prin puterea Satanei si incredintarea lor Domnului Dumnezeu, astfel incat ei sa poata primi iertare si sfintirea prin credinta in Domnul Isus Hristos, Luca 11;22; Faptele Apostolilor 26;18

- In acest razboi noi trebuie sa parcurgem etape individuale:

1. Sa recunoastem ca nu suntem in comflict cu carnea si sangele ci cu fortele spirituale si puterea raului , Efeseni 6;12
2. Sa ne traim viata inaintea Domnului Dumnezeu, predati cu inflacarare adevarului si neprihanirii Sale, Romani 12;1-2, Efeseni 6;14.
3. Sa avem credinta ca puterea Satanei poate fi sfaramata in orice sfera specifica a domeniului sau, Fapte 26;18, Efeseni 6;16; 1Tesaloniceni 5;8 si sa ne dam seama ca orice credincios are arme spirituale puternice pe care Domnul Dumnezeu i le-a dat pentru surparea fortaretelor lui Satana, 2 Corinteni 10;4-5.
4. Sa proclamam Evanghelia Imparatiei Domnului Dumnezeu in plinatatea Duhului Sfant, Matei 4;23, Luca 1;15-17, Fapte 1;8, Fapte 2;4, Fapte 8;12, Romani 1;16, Efeseni 6;15.
5. Sa contestam pe Satana si puterea lui in mod direct prin credinta in Numele Domnului Isus Hristos, Fapte 16;16-18, prin folosirea Cuvantului Domnului Dumnezeu, Efeseni 6;17, prin rugaciunea in Duhul Sfant, Fapte 6;4; Efeseni 6;18, prin post Matei 6;16, Marcu 9;29 si prin scoaterea duhurilor necurate, Matei 10;1, Matei 12;28, Matei 17;17-21; Luca 10;17, Marcu 16;17, Fapte 5;16, Fapte 8;7, Fapte 16;18, Fapte 19;12.
6. Sa ne rugam in mod special pentru ca Duhul Sfant sa produca convingerea inlauntrul celor pierduti cu privire la pacat, neprihanire si la venirea judecatii, Ioan 16; 7-11.
7. Sa ne rugam fierbinte cu staruinta si sa dorim fierbinte ca manifestarile Duhului Sfant sa se faca prin daruri de vindecare, vorbire in limbi, minuni si semne, Fapte 4; 29-33, Fapte 10;38, 1 Corinteni 12’ 7-11.

Sursa:
Gheorghe Bordeianu
Bacau-Romania

Postul placut Domnului

2009-09-05T20:59:00.000-07:00

" Cand postiti, sa nu va luati o infatisare posomorata, ca fatarnicii, cari isi slutesc fetele, ca sa arate oamenilor ca postesc." "Iata postul placut Mie; dezleaga lanturile rautati, dezleaga lanturile robiei, da drumul celor asupriti, si rupe orice fel de jug, imparte-ti painea cu cel flamand, si adu in casa ta pe nenorocitii fara adapost; daca vezi pe un om gol, acopera-l, si nu intoarce spatele semenului tau..."
Postul este inteles ca abstinenta de la hrana, in scopuri spirituale. Desi a fost adesea asociat cu rugaciunea, trebuie sa fie considerat un exercitiu spiritual in sine. De fapt postul poate fi numit, - rugaciune fara cuvinte.

1. In Biblie exista trei forme principale de post.

- postul normal, constand in abstinenta de la orice hrana, solida sau lichida, dar nu si de la apa, Matei 4;2, Luca 4;2.Dupa ce a postit 40 de zile si 40 de nopti, Domnul Isus a flamanzit, fiind apoi ispitit de Satana sa manance. Intelegem prin aceasta ca DOMNUL Hristos S-a abtinut de la hrana, dar nu si de la apa. A se fi abtinut de la apa timp de 40 de zile inseamna sa savarseasca o minune. Domnul Isus Hristos, in masura in care a trebuit sa se confrunte cu ispita, ca un om reprezentandu-ne pe noi, Evrei 2;17, Evrei 4;15, nu putea folosi alte mijloace in afara celor accesibile credinciosului umplut de Duhul Sfant, Exod 24;18, Exod 34;28. Putem presupune, in mod justificat, ca in timpul celor 40 de zile de post, Domnul Isus Hristos, S-a pregatit prin rugaciune si meditatie asupra Cuvantului Domnului Dumnezeu, pentru lucrarea pe care Tatal il trimisese s-o savarseasca.
- postul absolut, care include si abstinenta de la apa, nu numai de la hrana, Exod 24;18, Exod 34;28, 1 Regi 19;8. Estera 4;16 Fapte 9;9. In mod normal acest post nu trebuie sa dureze mai mult de o zi. Corpul incepe sa se deshidrateze, daca este privat de apa mai mult de doua zile. Moise si Ilie s-au supus postirii absolute, timp de 40 zile, dar numai in conditii suprafiresti-supranaturale.
- postul partial; mai mult o limitare a hranei, decat o infranare totala,Daniel 10;3.

2. Domnul Isus Hristos a practicat aceasta disciplina si a spus despre ea ca trebuie sa constituie parte din evlavia crestina si o forma de pregatire pentru intoarcerea Lui, Matei 9;15. Biserica Noului Testament a practicat postul, Fapte 13;2-3, Fapte 14;23, Fapte 27;33

3. Postul asociat cu rugaciunea are mai multe scopuri:
- sa-L cinsteasca pe Domnul Dumnezeu, Zaharia 7;5, Luca 2;37, Fapte 13;2.

- sa ne smereasca inaintea Domnului Dumnezeu, Ezra 8;21, Psalmul 69;10, pentru a primi mai mult har, 1 Petru 5;5, si a ne apropia mai mult de Domnul Dumnezeu, Isaia 57;15, Isaia 58;6-9.

- sa planga pacatul personal si caderea, 1 Samuel 7;6, Neemia 9;1-2.- sa planga pacatele Bisericii, ale neamului, ale lumii,

- sa caute har pentru o noua lucrare si sa reafirme consacrarea noastra Domnului Dumnezeu, Matei 4;2.

- sa caute pe Domnul Dumnezeu, prin apropiere de El si prin reusita in rugaciune impotriva fortelor spirituale adverse, Judecatori 20;26, Ezra 8;21,23,31, Ieremia 29;12-14, Ioel 2;12, Luca 18;3, Fapte 9;10-19.

- sa dovedeasca pocainta si astfel sa-L faca pe Domnul Dumnezeu sa-si achimbe intentiile de judecata, 2 Samuel 12;16,22, 1 Regi 21;27-29, Iona 3;5-10.-

sa salveze suflete din legaturile raului, Matei 17;14-21, Luca 4;18.

- sa obtina descoperirea, intelepciunea si intelegerea privitoare la voia Domnului Dumnezeu Isaia 58;5-6, 11, Daniel 9;3,21-22, Fapte 13;2-3

- sa disciplineze trupul in vederea autocontrolului, Psalmul 35;13, Romani 13;14, 1 Corinteni 9;27.

- sa deschida calea pentru revarsarea Duhului Sfant si revenirea Domnului Isus Hristos pe pamant, pentru poporul SAU, Matei 9;15.
Cand postul este dupa standardul Domnului Dumnezeu, “ Atunci tu vei chema pe Domnul Dumnezeu, si Domnul Dumnezeu va raspunde, vei striga, si Domnul Dumnezeu va zice : “IATA-MA” , Atunci lumina ta va rasari ca zorile, si vindecarea ta va incolti repede; neprihanirea ta iti va merge inainte, si slava Domnului Dumnezeu te va insoti”.

Sursa: Gheorghe Bordeianu

Darurile si slujbele unei biserici Nou Testamentale

2009-09-03T17:12:00.000-07:00

DUHUL SFANT, Se manifesta printr-o varietate de daruri spirituale date credinciosilor,
Randuiala si slujbele din Biserica, nu este formata doar din; preoti, pastori, aplaudaci, raspandaci, enoriasi...
DOMNUL DUMNEZEU a randuit in Biserica, madulare, slujbe pentru desavarsirea sfintilor, putere de a sfarama, de a infrange puterea domeniului lui Satana si restabilirea puterii Imparatiei Domnului Dumnezeu,

Stimati tinerii,
TREBUIE, CERETI, INSISTATI, CAUTATI, sa fiti echipati, de DOMNUL DUMNEZEU cu ceia ce EL, DOMNUL DUMNEZEU a randuit in BISERICA; 1 CORINTENI 12
- APOSTOLI, PROOROCI, INVATATORI, cei care au DARUL MINUNILOR, VINDECARILOR, AJUTORARILOR, CARMUIRILOR, VORBIRII IN FELURITE LIMBI.
- MANIFESTARI ALE DUHULUI SFANT

Alergati, si doriti sa fie in Bisericile dumneavoastra, sa fiti imputerniciti de Duhul Sfant si sa slujiti Biserica, IMPARATIA DOMNULUI DUMNEZEU intr-un mod deosebit. Prin a fi:

- APOSTOL, astazi mesager insarcinat sa fie misionar sau pentru alte responsabilitati speciale, ca; Barnaba, Tit, Epafrodit, Iacov fratele Domnului Isus Hristos...........
- PROROC, adica cel care vorbeste sub inspiratia Duhului Sfant, aducand Bisericii un mesaj de la Dumnezeu, si a caror motivatie si preocupare este viata spirituala si puritatea Bisericii; exemplu lui: Ilie, Elisei, Petru, Agab, Luciu, Iuda si Sila.................
- EVANGHELIST, cei inzestrati de Dumnezeu sa vesteasca celor nemantuiti Evanghelia,
uitativa la; Filip, Pavel..........
- INVATATOR, cei inzestrati sa explice si sa lamureasca Cuvantul lui Dumnezeu pentru zidirea Bisericii, exemplu; Pavel, Apolo, Timotei................
- PASTOR (batran sau supravegheator) cei alesi si inzestrati sa supravegheze Biserica si sa ingrijeasca de nevoile ei spirituale; exemplu, Tit, Gaiu, Ioan, Timotei................
- MANGAITOR, cei inzestrati sa dea mangaiere prin fapte milostive, oamenilor suferinzi,
exemplu lui Pavel, Dorca................
- DARUITOR, cei inzestrati ca sa dea gratuit resursele lor pentru nevoile oamenilor lui Dumnezeu, exemplu lui Barnaba, Crestinii din Macedonia sau Ahaia.........
- SFATUITOR, cei inzestrati ca sa indemne pe alti crestini la o credinta si la o dedicare mai profunda pentru Hristos, la o mai deplina manifestare a Duhului Sfant si a raoadei Lui, si la o mai completa separare de lume, ca; Timotei, Tit, Petru, Pavel,................
- AJUTATOR, cei inzestrati pentru diverse fapte de ajutorare, exemplu, Lidia, Gaiu

PRIN:
Manifestari ale Duhului Sfant prin credinciosi individuali,
Trebuie sa aveti in Biserica, trebuie sa fie in dumneavoastra, astfel de manifestari ale Duhului Sfant;
- VORBIREA DESPRE INTELEPCIUNE, o rostire de la Duhul Sfant care aplica Cuvantul sau intelepciunea lui Dumnezeu la o situatie specifica, Ea nu este, insa, ceva asemanator cu insusirea de a avea, in trairea zilnica, intelepciunea Domnului Dumnezeu. Aceasta este obtinuta prin studiu staruitor si meditatie asupra cailor lui Dumnezeu si a Cuvantului, si prin rugaciune, Iacov 1;5-6, exemplu lui Stefan, Iacov........
- VORBIREA DESPRE CUNOSTINTA, o rostire de la Duhul Sfant care descopera cunostinta despre oameni, imprejurari sau adevarul biblic, exemplu lui Petru cu Anania..
- CREDINTA, credinta supranaturala impartasita de Duhul Sfant, facand pe un crestin in stare sa creada ca Dumnezeu savarseste minuni, ex. femeia cananeanca.........
- VINDECAREA, restaurarea sanatatii fizice a cuiva, prin mijloace divine, supranaturale,
exemplu, minunile Domnului Isus Hristos, sau ale apostolilor..........
- MINUNILE, putere supranaturala divina de a schimba cursul naturii, inclusiv scoaterea demonilor, Ele includ acte divine in care Imparatia Domnului Dumnezeu este manifestata impotriva Satanei si a duhurilor rele,Exemplu minunile Domnului Isus Hristos.................
- PROFETIA, o aptitudine temporara speciala de a prezenta un cuvant, o avertizare, un indemn sau o descoperire din partea Domnului Dumnezeu, sub calauzirea Duhului Sfant, Prorocia este un dar special care imputerniceste un credincios sa aduca un cuvant sau o descoperire in mod direct de la Domnul Dumnezeu sub indemnul Duhului Sfant exemplu lui; Elizabeta, Zaharia, Petru, cele 4 fice ale lui Filip, Agab.............
- DEOSEBIREA DUHURILOR, abilitatea speciala data de Duhul Sfant,de a judeca si discerne daca profetiile si indemnurile sant sau nu de la Duhul Sfant, Spre sfarsitul vremurilor cand invatatorii mincinosi se vor inmulti si denaturarea Crestinismului Biblic se va accentua, acest dar va fi extrem de important pentru Biserica.
exemplu lui Petru, Pavel...............
- VORBIREA IN LIMBI, exprimarea cuiva, la nivelul duhului ca o manifestare supranaturala sub calauzirea Duhului Sfant, intr-o limba care n-a fost invatata sau cunoscuta, exprimarea se poate face, fie intr-o limba vorbita existenta, fie intr-o limba necunoscuta pe pamant, exemplu limbi ingeresti, exemplu lui Corneliu si familia sa.......
- TALMACIREA LIMBILOR, aptitudinea si interpretarea vorbirii in limbi, 1 Cor.14.5...........
Dorinta Domnului Isus Hristos pentru crestini autentici, pentru ucenicii Sai este sa faca lucrari miraculoase in timp ce propovaduiesc Evanghelia Imparatiei Domnului Dumnezeu
"ADEVARAT, ADEVARAT, va spun ca, cine crede in Mine, va face si el lucrarile pe cari le fac EU; ba inca va face altele si mai mari decat acestea; pentruca Eu ma duc la Tatal, si orice veti cere in Numele Meu voi face, pentruca Tatal sa fie Proslavit in Fiul. Daca veti cere ceva in Numele Meu, VOI FACE"
Deci:
Dorinta si scopul Domnului Isus Hristos sant ca aceia care IL urmeaza sa faca si ei lucrarile pe care le-a savarsit EL, Domnul Isus Hristos,
Duhul Sfant este Duhul Adevarului, findca El este Duhul lui Isus care este adevarul.
Duhul Sfant nu va fi Mangaitorul celor care sunt indiferenti sau sovaelnici in consacrarea adevarului.

Fiti binecuvantati, stimati tineri;" oi, mei, melusei", ai Domnului Isus Hristos,
Cu stima, in Dragostea Domnului Dumnezeu,
Sursa : Gheorghe Bordeianu

Care alternativa o vom alege ?

2009-09-01T16:26:00.000-07:00

UNITATEA trebuie sa inceapa de la individ. Daca doresti sa cunosti adevarata putere ce poate schimba lumea, trebuie sa fii unit in lautrul fiintei tale. Ai nevoie absoluta de armonie interna. Cel cu mintea impartita nu va primi nimic, nu va face nimic. Cu o parte a minti sale, crede si doreste un lucru iar cu cealalta una si aceiasi persoana crede sau doreste cu totul altceva, producandu-se in ea un haos de nedescris..”cine se indoieste seamana cu valul marii, tulburat si aruncat de vant incoace si incolo..”
In Biblie, cartea Galateni 5; 16 -26, sunt scrise un contrast intre felul de viata al omului calauzit de ADEVAR = Duhul Sfant si acela al naturii umane pacatoase. Sfantul Pavel care a scris aceasta carte nu numai ca dezvolta subiectul general al diferentei dintre cele doua feluri de viata, prin sublinierea ca Duhul Sfant si firea pamanteasca sant in razboi unul cu alta, dar el include o lista specifica atat a faptelor firii pamantesti cat si roade ale Duhului Sfant.
Aceste lucruri care sunt legate de faptele firi pamantesti, trebuiesc abandonate, alungate, din viata fiecarui om, iar in locul lor trebuiesc puse roadele Duhului Sfant

A. FAPTELE FIRII PAMANTESTI

Firea pamanteasca, este elementul pacatos al naturii umane cu dorintele ei corupte. Ea ramane in crestin dupa convertirea sa si reprezinta un inamic de moarte pentru el, Romani 8;6-8,13, Galateni 5;17-21. Aceia care savarsesc faptele firii pamantesti nu pot fi in Imparatia Domnului Dumnezeu. De aceia; omul, crestinul, trebuie sa reziste faptelor firii pamantesti si sa le nimiceasca printr-o continua lupta dusa prin puterea Duhului Sfant.
FAPTELE FIRII PAMANTESTI, trebuiesc abandonate si includ:

1. PREACURVIA, adica relatii sexuale ale unei persoane casatorite cu altcineva decat sotul sau sotia sa Exod 20;14, Matei 5; 31-32
2. CURVIA, adica comportament si relatii sexuale imorale, aceasta mai presupune a gasi placere in ilustratii, filme sau scrieri pornografice Fapte 15; 20,29, 1 Corinteni 5;1
3. NECURATIA, adica pacate sexuale, fapte rele si vicii incluzand ganduri si pofteale inimii Efeseni 5;3, Coloseni 3;5,
4. DESFRANAREA, adica senzualitate, urmarirea unor pasiuni si dorinte pana la limita la care nu mai exista rusine sau decenta publica 2 Corinteni 12;21,
5. INCHINAREA LA IDOLI, asdica venerarea duhurilor, persoanelor sau chipurilor cioplite,de asemenea incredere in vreo persoana, vreo institutie sau vreun lucru ca avand autoritate egala sau mai mare decat cea a lui Dumnezeu si a cuvantului Sau Coloseni 3;5.
6. VRAJITORIA, adica farmece, spiritism, magie neagra, venerarea demonilor si folosirea drogurilor, Exod 7;11-22, Apocalipsa 9;21; 1Apoc.8;23
7. VRAJBA, adica intentii si fapte ostile, antipatie sau dusmanie duse la limita.
8. CEARTA, adica neintelegere, adversitate, o lupta pentru intaitate, Romani 1;9,
9. ZAVISTIA, adica resentiment, invidie pentru succesul altuia Romani 13;13.
10, MANIA, adica furie sau manie exploziva care se manifesta, se transforma in cuvinte si fapte violente, Coloseni 3;8,
11. NEINTELEGEREA, adica ambitie egoista si urmarirea puteri, Filipeni 1;16-17,
12. DEZBINARILE, adica introducerea de invataturi amagitoare, Romani 16;17,
13. CERTURILE DE PARTIDE, adica divizare in interiorul adunarii in grupuri egoiste sau partide care distrug unitatea Biserici, a familiei, 1 Corinteni 11;9
14. PIZMELE, adica aversiune,ranchiuna,fata de o persoana care are ceva, la care ravneste cel care pizmuieste,
15. UCIDERILE. adica omorarea unei persoane,
16. BETIILE, adica slabirea controlului mental sau fizic prin consumarea alcolului,
17. IMBUIBARILE, adica ospete excesive, chefurile, petrecerile la care se consuma alcol, droguri si altele asemanatoare.
Comentariul lui Pavel asupra faptelor firi pamantesti este aspru si viguros, oricare din asa numitii oameni-lideri sau nu, care se angajeaza in asemenea activitati si practici, nu pot schimba lumea in bine, isi impiedica intrarea la Domnul Dumnezeu,
In prima parte a mesajului, am vazut fata hidoasa a pacatului, a oamenilor care traiesc fara ADEVAR, departe de Dumnezeu.. Oameni care au dus la dezastrul din natiunea noastra, sau din alte natiuni, oameni care au dus la dezastrul de pe pamant….
“ Astfel de oamenii au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lacomie, de rautate, plini de pizma, de ucidere, de inselaciune, de porniri rautacioase, sant soptitori, birfitori,, uratori de Dumnezeu, obraznici, trufasi, laudarosi, nascocitori de rele, neascultatori de parinti, fara pricepere, calcatori de cuvant, fara dragoste fireasca, NEINDUPLECATI, fara mila.
Si, macar ca stiu hotararea lui Dumnezeu, ca cei ce fac astfel de lucrurii, sant vrednici de moarte, totusi, ei nu numai ca le fac, dar si gasesc de buni pe cei care le fac. “
Opusul acestei hidosenii a pacatului, a faptelor firii pamantesti, este; ROADA ADEVARULUI, A DUHULUI SFANT,

Roada frumusetii oamenilor care traiesc cu Dumnezeu pentru Dumnezeu si pentru a sluji natiuni romane.
Aceasta roada apare inoameni, cand ingaduie ADEVARULUI sa calauzeasca si sa influenteze vietile lor intr-o asemenea masura incat distrug puterea pacatului, in special faptele firii pamantesti si umbla in PARTASIE CU DUMNEZEU, Romani 8;5-14, 2 Petru 1;4-11

B. ROADA ADEVARULUI CUPRINDE

1. DRAGOSTEA, adica urmarirea celui mai mare bine pentru o persoana, fara motivatia unui castig personal. 1 Corinteni 13,
2. PACEA, adica linistea inimii si a mintii bazata pe cunostinta ca totul este bine intre credincios si Tatal sau ceresc, Romani 15;33, Evrei 13;20
3. INDELUNGA RABDARE, adica suportare, ingaduinta, fiind incet la manie sau disperare, Efeseni 4;2, Evrei 12;1,
4. BUNATATEA, adica lipsa dorintei de a face rau cuiva sau de ai priduce suferinta, suparare, Efeseni 4;32 , Coloseni 3;12,
5. BUCURIA, adica sentimentul de multumire deplina bazat pe dragostea, indurarea, binecuvantarea, promisiunile si prietenia lui Dumnezeu care apartin acelora care cred in Hristos, Psalmul 119;16
6. FACEREA DE BINE, adica o actiune plina de rivna pentru adevar si dreptate, precum si o ura pentru rau Matei 21;12-13,
7. CREDINCIOSIA, adica fidelitate, loialitate, adeziune statornica fata de o persoana, de care cineva este unit prin fagaduinta, incredintare, corectitudine si sinceritate, Matei 23;23, Tit 2;10
8. BLANDETEA, adica abtinerea insotita de putere si curaj 1Petru 3;15, Matei 23,
9. INFRANAREA POFTELOR, adica a avea control sau autoritate asupra propriilor dorinte si pasiuni, inclusiv fidelitate fata de legamantul casatoriei, de asemenea aceasta virtute presupune curatie, castitate, 1Corinteni 7;9, Tit 1;8, OAMENI pot, de fapt trebuie, sa practice aceste virtuti neincetat; ei nu vor descoperii niciodata o lege care sa le interzica trairea in conformitate cu aceste principii..
Nu exista nici o participare , nici o actiune, la salvarea sufletelor, la salvarea economiei si Gloria Domnului Dumnezeu, fara parasirea placerilor pamantesti care atrag inimile departe de ADEVAR si de intimitatea SA.

Sursa: Gheorghe Bordeianu

Codul apocalipsei

2009-06-22T17:30:00.000-07:00

Profetul Daniel a prezis că va veni un timp - chiar înainte de venirea lui Mesia — în care cunoştinţa omului va creşte foarte mult. Vor fi scoase la iveală multe taine ale universului. Acest timp este acum - aşa cum se arată în mega-best-seller-ul lui HAL LINDSEY
AGONIA BĂTRÎNEI PLANETE PĂMÎNT, tipărită într-un tiraj global de peste 35 milioane exemplare.
în cartea de faţă, părintele profeţiei biblice moderne „sparge" codul Apocalipsei şi descifrează străvechi
si soarta Pămîntului.

Pentru comenzi Clik aici

2009-05-08T14:35:00.000-07:00

"Caci intelepciunea va veni in inima ta, si cunostinta va fi desfatarea sufletului tau..." (Prov.2:10)

(Inventia a doi bacauani: Motorul care merge cu Coca-Cola, rachiu si otet)

Reportaj Antena 1 Clik aici

Fratii Petru si Gheorghe Bordeianu au descoperit motorul care functioneaza cu apa, Coca-Cola, sau orice lichid care contine alcool, de la vodca si pâna la vin sau otet. Cei doi bacauani au pâna in prezent peste 30 de brevete de inventii, toate omologate. “Tehnica nu e grea. E chiar frumoasa. Nu e greu sa pui in practica ceea ce isi place si te pasioneaza. Cel mai greu a fost sa ma lupt cu mentalitatea unor oameni, care ma credeau nebun”, a spus Gheorghe Bordeianu, unul dintre inventatori.

Bacauanii Petru si Gheorghe Bordeianu au descoperit un generator de ioni, care separa hidrogenul de oxigen. Nu a fost decât un pas pâna sa puna in functiune motorul care merge cu orice lichid care contine aceste doua elemente chimice. Mai precis, fratii Bordeianu nu mai alimenteaza rezervorul masinii personale cu motorina sau benzina, ci cu apa, otet, tuica, vin, spirt sau Coca Cola. Si pentru a ne convinge, cei doi inventatori au alimentat chiar in fata noasta masina cu un litru de Coca -Cola si cu totii am dat o raita prin centrul orasului. “Pasiunea noastra pentru tehnica a inceput inca de când eram mici si doream cu tot dinadinsul sa ne facem o masinarie care sa ne ajute sa zboare. Tot ce tine de inventica pentru noi a fost o adevarata pasiune”, a povestit Gheorghe Bordeianu. “Imi amintesc faptul ca, in cele din urma mama a cedat rugamintilor noastre si ne-a cumparat o masinuta de jucarie foarte scumpa, pe care ne-a lasat sa o tunam si sa-i schimbam infatisarea asa cum ne pofteste inima”, a rememorat fratele sau, Petru Bordeianu.

Peste 30 de brevete de inventii

Cei doi au lucrat la Aerostar, fabrica de avioane din Bacau, si pasiunea pentru motoare le-a fost tot mai mult alimentata. Au inceput sa faca tot felul de piese si componente pentru tot soiul de motoare. Treptat, majoritatea dintre acestea au fost omologate, iar in prezent peste 30 de inventii au fost parafate de OSIM. Ideea de a realiza un motor care sa functioneze cu apa le-a venit celor doi frati inainte de 1989, când benzina era restrictionata. “Ne-am pus capul la contributie ca sa descoperim motorul care functineaza cu orice, numai cu benzina nu. Si fiindca apa este cel mai ieftin lichid, am fost convinsi ca viitorul motor pe care il vom face va merge cu apa. Trebuia doar sa vedem cum putem separa hidrogenul de oxigen”, a povestit Gheorghe Bordeianu.

Doarme printre piulite si suruburi

Dupa ce au realizat generatorul de separare a ionilor de hidrogen de cei de oxigen din apa, cei doi frati au imbunatatit masinaria si au facut in asa fel incât sa mearga si cu otet, vin, tuica, sau chiar Coca - Cola. “Ma pasiona asa ceva! Doream cu tot dinadinsul sa reusesc. Sotia m-a inteles perfect. Niciodata nu mi-a reprosat ceva. Camera mea este plina de motoare, piulite, calculatoare, turbine, bobine si de multe ori, adormeam acolo lânga ele. De fapt, atelierul meu de lucru este dormitorul”, a mai spus barbatul.

Motorul va fi omologat in Austria

Fratii Bordeianu afirma ca aceasta inventie va fi omologata vara aceasta la Gratz, in Austria, la Institutul de Motoare Termice. Masina care va functiona alimentata cu apa sau alte lichide poate circula cu aceeasi viteza cu care merg masinile alimentate cu benzina sau motorina. “Cu un litru de Coca - Cola pot merge cam 5.000 de kilometri. Cam jumatate de an. Toata masinaria costa aproximativ 500 de lei. Nu e scumpa. Ideea trebuie sa existe”, a mai explicat Petru Bordeianu.

“Toti sunt entuziasti, dar atât”

Cei doi inventatori au participat la tot felul de expoziti din tara si din lume si au prezentat motoarele facute de ei. “Toti sunt entuziasti, dar atât. Noi am demonstrat ceea ce era de demonstrat, dar mai mult nu putem. Nu putem face singuri un atelier de cercetare. Nu stiu cât de mult se vrea infiintarea unui astfel de atelier. Ce o sa faca toata aceasta industrie a petrolului?”, se intreaba Gheorghe Bordeianu. Singurul necaz al lui este acela ca multi nu cred in inventiile sale. “Asta ma doare cel mai tare! Odata eram la un Congres in Austria si cineva mi-a zis: «Ce motor faci tu, ma, care sa mearga cu apa? Cine ti-a zis ca apa arde? Sarmanul de el nu stia ca apa e alcatuita din hidrogen si oxigen»”, a rememorat acesta.

Alte inventii:

Prima inventie a fratilor Bordeianu a fost realizata in 1982 si a fost un dispozitiv de strunjit axe foarte subtiri pentru unele componente ale aeronavelor. In 1983 au urmat dispozitivele pentru masini automate, iar apoi dispozitivul care impiedica pornirea automobilului daca la volan este un alcoolic. Au urmat apoi alte inventii: dispozitivele pentru cresterea productivitatii in realizarea unor componente ale motoarelor pentru elicopter, prese hidraulice, masini de finisat sau de rodat supape. In 1995 Gheorghe Bordeianu a realizat sase tipuri de noi motoare cu ardere interna. Toate acestea au facut obiectul unor brevete de inventii proprii. (Olimpia FILIP)

2009-04-21T14:43:00.000-07:00

Prezenta si lucrarea Duhului Sfant

Prezenta si lucrarea Duhului Sfant este o lucrare clasica, scrisa de unul dintre marii oameni ai lui Dumnezeu si respectat ca unul dintre cei mai mari evanghelisti ai timpurilor moderne.Autorul prezinta in aceasta carte importanta prezentei Duhului Sfant in viata credinciosului.

Cuprins :

1. Persoana Duhului Sfant
2. Divinitatea Duhului Sfant
3. Diferenta dintre Duhul Sfant, Dumnezeu Tatal si Fiul Sau
4. Subordonarea Duhului fata de Tatal si Fiul
5. Persoana si lucrarea Duhului Sfant revelate prin numele Sale
6. Lucrarea Duhului Sfant in universul material
7. Duhul Sfant convinge lumea
8. Duhul Sfant Il marturiseste pe Isus Cristos
9. Lucrarea de regenerare a Duhului Sfant
10. Satisfactia ce rezulta in urma locuirii Duhului Sfant in noi
11. Duhul Sfant il elibereaza pe credincios de puterea pacatului care locuieste in el
12. Duhul Sfant lucreaza chipul lui Cristos in noi
13. Duhul Sfant produce in credincios trasaturile caracterului lui Cristos
14. Duhul Sfant il calauzeste pe credincios in viata asemenea unui fiu
15. Duhul Sfant adevereste calitatea noastra de fii
16. Duhul Sfant ca Invatator
17. Rugaciunea, recunostinta si inchinarea prin Duhul Sfant
18. Duhul Sfant ii calauzeste pe oameni spre domenii specifice ale lucrarii
19. Duhul Sfant si trupul credinciosului
20. Botezul cu Duhul Sfant
21. Rezultatele botezului cu Duhul Sfant
22. Necesitatea botezului cu Duhul Sfant
23. Obtinerea botezului cu Duhul Sfant
24. Lucrarea Duhului Sfant in profeti si apostoli
25. Lucrarea Duhului Sfant in Isus Cristos

Aici se poate cumpara.

2009-04-21T06:45:00.000-07:00

2009-04-21T06:37:00.000-07:00

Dragostea Merge O Milã Extra

Apoi le-a mai zis: dacã unul dintre voi are un prieten si se duce la el la miezul noptii, si-i zice: prietene împrumutã-mi trei pâini, cãci a venit la mine de pe drum un prieten al meu, si n-am cei pune înainte; si dacã din lãuntrul casei lui, prietenul acesta îi rãspunde: Nu mã tulbura; acum usa este încuiatã, copii mei sunt cu mine în pat, nu pot sã mã scol sã îti dau pâini, vã spun: chiar dacã nu s-ar scula sã i le dea, pentru cã îi este prieten, totusi, mãcar pentru stãruinta lui supãrãtoare, tot se va scula si îi va da tot ce-i trebuie (Luca 11:5-8).

Dumnezeu a creat pe om cu abilitatea de a iubi
si a primi dragoste. De aceea tu poti face un
sacrificiu mare pentru cineva pe care îl iubesti, chiar dacã
va fi inconvenabil pentru tine. În scriptura de mai sus, Isus a
arãtat cãci chiar si un om obisnuit poate face un efort extra
ca sã ajute pe un prieten. Cu cât mai mult crestinul!
Natura lui Dumnezeu, este de a da cu generozitate, în
abundentã si în exces mai mult decât poti gândi sau cere.
Modul Lui este de a-ti purta de grijã, potrivit bogãtiei Sale
în slavã. El dã din belsug. Iar noi am primit acea abilitate
divinã de a da, pentru cã avem natura Lui în noi.
Sã fii un om darnic, trebuie sã dai tot timpul, de fiecare
datã mai mult decât trebuie. Rebeca a dat mai multã apã
decât a cerut, slujitorului lui Avraam, oferindu-se sã scoatã
apã pentru el si pentru cãmile (Geneza 24:17-20). Avraam
însusi a oferit cea mai bunã parte de pãmânt vãrului sãu
Lot (Geneza 13:5-12).
Trebuie sã depãsesti limitele normalului, având
constiinta de a face totul pentru slava lui Dumnezeu. Nu
poti sã-i dai direct lui Dumnezeu un lucru fizic, dar atunci
când dai unui frate sau unei surori, îi dai lui Dumnezeu. Isus

2009-04-21T06:28:00.000-07:00

“Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate;
dragostea nu e invidioasa…” (1 Corinteni 13:4).

Cuvantul “Rabdare” folosit in scriptura de mai sus e
tradus din cuvantul grec “makrothumeo,” care inseamna
abtinere, indurare o lunga perioada de timp, suferinta pe
timp indelungat; a indura neobosit. In paralel cuvintele
grecesti “hupomone,” inseamna a persevera, a avea
stapanire de sine, a suporta, a cladi ceva fara a exprima
nemultumire in ciuda dificultatilor aparute.

2009-04-17T12:36:00.000-07:00

2009-02-03T12:16:00.000-08:00

GUVERNAREA MONDIALA, GRUPAREA BILDERBERG (membri acestora si intalnirile lor "mascate"), DEZVALUIRII SOCANTE

Un documentar semnat "Joc final (EndGame) de Alex Jones" Dezvaluiri privind GRUPAREA BILDERBERG, lururile "mascate" ale acestei grupari privind intreaba natiune ... .

pentru a putea vedea fullscreen (tot ecranul) apasati

ACTE DE IDENTITATE PENTRU APOCALIPSA

2009-01-28T18:20:00.000-08:00

Pentru a putea vedea acest video click aici

Romanii ar putea avea pasapoarte cu date biometrice incorporate incepand din acest an, a declarat astazi directorul general al Directiei Generale de pasapoarte Lazar Carjan. El a precizat ca Ministerul Administratiei si Internelor intentioneaza sa realizeze acest obiectiv in cursul anului 2006, motiv pentru care se va organiza o licitatie in urma
window.google_render_ad();
careia va fi desemnata firma care asigura detaliile tehnice pentru confectionarea documentelor. Prin date biometrice se intelege, intr-o prima faza, introducerea in fila informatizata a pasaportului a unui cip electronic invizibil care va contine aceeasi fotografie care exista pe fila respectiva, insa in format electronic. Este vorba despre o fotografie color cu dimensiunile 35mm/45mm continand imaginea faciala a persoanei privita din fata, cu capul descoperit si ochii deschisi. De asemenea, fotografia trebuie realizata intr-o singura culoare. Lazar Carjan a explicat ca in cursul acestui an Uniunea Europeana va aproba confectionarea de pasapoarte electronice care vor avea o masura suplimentara de identificare. Aceasta consta in incorporarea in cipul electronic aflat in pagina informatizata a documentului, alaturi de imaginea faciala, si a impresiunilor digitale ale degetelor de la fiecare mana. Romania va adopta aceasta procedura in termen de 36 de luni de la aprobarea ei la nivelul Uniunii Europene.

Va recomand ...

2009-01-22T21:24:00.000-08:00

VIATA CONDUSA DE SCOPURI

Rick Warren

Tu nu esti un accident. Chiar inainte de crearea universului, Dumnezeu te-a avut in minte, si El te-a planificat pentru scopurile Sale. Aceste scopuri trec cu mult dincolo de cei cativa ani traiti pe acest pamant. Ai fost facut sa traiesti vesnic!

Deseori cartile de autoperfectionare sugereaza ca pentru a descoperi semnificatia si scopul vietii tale trebuie sa privesti in interiorul tau, dar Rick Warren spune ca acesta este un punct de plecare gresit. Trebuie sa incepi cu Dumnezeu, Creatorul tau, si cu motivele Sale de-a te crea. Tu ai fost facut de Dumnezeu si pentru Dumnezeu si, atata timp cat nu intelegi acest lucru, viata nu va avea nici un sens.

Aceasta carte te va ajuta sa intelegi de ce ai viata si planul uimitor al lui Dumnezeu pentru tine ? atat pentru prezent cat si pentru vesnicie. Rick Warren te va calauzi intr-o calatorie spirituala personala de 40 de zile, care iti va transforma raspunsul tau la cea mai importanta intrebare a vietii: De ce sunt pe acest pamant? Cunoasterea scopurilor pentru care te-a creat Dumnezeu iti va reduce stresul, te va ajuta sa-ti concentrezi energiile, iti va simplifica deciziile, va da sens vietii tale si, lucrul cel mai important, te va pregati pentru vesnicie.

Viata condusa de scopuri este un plan pentru trairea crestina in secolul al 21-lea ? un stil de viata bazat pe scopurile eterne ale lui Dumnezeu, nu pe valori culturale. Folosind peste 1.200 de citate si referinte biblice, aceasta pune sub semnul intrebarii definitiile conventionale ale inchinarii, partasiei, ucenicizarii, slujirii si evanghelizarii. in traditia lui Oswald Chambers, Rick Warren ofera intelepciune rafinata despre esenta vietii.

Aceasta este o carte a sperantei si provocarii pe care o vei citi si reciti, si va fi o lucrare clasica, pretuita de generatiile viitoare.

Aici puteti comanda acest produs http://www.kerigma.ro/carti.php?detalii=20273

2009-01-22T21:18:00.000-08:00

2009-01-13T02:51:00.000-08:00

Ardeii iuti

"Orice om sa fie grabnic la ascultare, incet la vorbire, zabavnic la manie, caci mania omului nu lucreza neprihanirea lui Dumnezeu" (Iacov 1:19-20).

Poate va ganditi, ca si mine, la ce ar putea sa ne invete un ardei iute. Nu are in el, zic unii, nimic bun. Nici o dulceata. Dar daca cineva cauta dulceata s-o caute in alta parte. Ceea ce ardeiul iute ne ofera este "iuteala". De, fiecare da ce are! Ardeiul este un deliciu pentru multi, si mai ales pentru cei ce beau putin mai mult decat trebuie. Dar nu cred ca este chiar adevarat, caci si mie imi place ardeiul iute si nu beau.

Am fost surprinsa sa vad ca, o familie pe care am vizitat-o, in Perth, aveau cel putin 8 soiuri diferite de ardei iuti, si lungi si mai scurti si ca o biluta si ca o rozeta, si ce este si mai interesant fiecare are un anumit grad de "iuteala". Cei mai iuti sunt unii mici si siluieti. Dar cand ajung la maturitate toti sunt rosii la culoare. Odata am vazut in Romania un soi violet la culoare.

Un lucru stiu ca pentru mine ardeiul iute proaspat nu-mi face rau si organismul il suporta foarte bine in comparatie cu cei conservati in otet. Cineva a spus ca ardeiul iute contine mai multa vitamina C decat citricele. Ar fi avut vreun sens ca Dumnezeu sa-l fi creat fara sa puna ceva bun in el? Mi-amintesc de cineva care zicea ca nu vrea sa manance ardei iute, pentru ca nu vrea sa fie iute la miscari. Nu are nici o legatura una cu alta, desi ne face iuti pe dinlautru, nu ne face si in afara.Ce diferenta ar face daca ar putea influenta in vreun fel mersul cuiva sau graba de a face unele lucruri urgente!? Expertii in nutritie spun ca ardeiul iute ajuta la metabolism. S-ar putea sa fie adevarat. Unii chiar ziceau ca si cei cu ulcer pot manca linistiti ardei iute, pentru ca nu afecteaza rana de la stomac. Mari minunatii a mai creat Dumnezeu!

Dar s-ar putea la fel de bine, si multe invataturi pe care le ingeram in mintea noastra si care au un gust iute (piparat), sa nu produca nici o schimbare nici inlauntru si nici in afara. De obicei o schimbare reala in viata cuiva incepe intai inlauntru (in duh) si apoi se extinde si in afara. Am observat ca o caisa cand incepe sa se coaca, incepe sa se ingalbeneasca mai intai inlautru si merge catre suprafata.. Cele mai multe convertiri se fac cand oameni trec prin suferinta. Pe unii frica de moarte ii aduce la pocainta. Versetul de azi ne spune ca trebuie sa fim iuti, grabnici la ascultare, si cred ca acesta este cel mai greu lucru. Oamenii nu asculta cand li se porunceste, si chiar cand stiu ce trebuie sa faca, nu se grabesc. Un lucru la care trebuie sa fim zabavnici este "mania". La manie omul se aprinde, un om manios este un om iute din fire, zicem noi. Temperamentele iuti sunt ca si iuteala din ardei, nu ajuta la nimic, ba mai mult strica. Dar stim atat ca "mania omului" nu lucreaza neprihanirea lui Dumnezeu". De aceea trebuie sa renuntam la iuteala din fire, chiar daca avem un apetit pentru ardei iute. Chiar daca dupa ce si-a varsat nervii, cineva se simte mult mai bine dupa aceasta, aceasta nu ajuta la neprihanirea lui. Iuteala temperementului este in firea pamanteasca, si leacul pentru a ne scapa de ea este s-o atarnam pe cruce. Totul e creiat in lume pentru intr-ajutorare.

Pentru ce e-n jurul sau, fiecare da... ce are.
Prieteni. Insa deodata cearta, ura, dezbinare.
Crediinciosul fals i-atata, deci, sarmanul da ... ce are.
Mergi pe strada la un colt doi se cearta-n gura mare.
Unul dintre ei, injura. Omu-acesta da ... ce are.
Omul bucuros in toate, si in bine si in rau,
Bucurie va transmite tuturor din jurul sau. (Ioan Clapa -Fiecare da ce are)

Doamne, ajuta-ma sa fiu iute la ascultatre si inceata la manie. Fa sa dau doar ce e bun si este o binecuvantare pentru altii. Amin.

Stiati ca ...

2009-01-13T02:38:00.000-08:00

Mijlocul Bibliei se afla intre psalmul 117 si 119. Mai exact in psalmul 118:8 care spune asa ;

"Mai bine este sa cauti un adapost in Domnul, decat sa te increzi in om"

2009-01-12T15:47:00.000-08:00

Va recomand ...

2009-01-12T15:37:00.000-08:00

CE SPUNE BIBLIA DESPRE DUHUL SFANT

Stanley M. Horton

„Acest volum este literalmente un comentariu despre Duhul Sfant. . . In lucrarea de fata veti gasi maiestrie exegetica, doctrina sanatoasa si aplicatii practice. Totusi, mai mult decat atat, veti gasi inspiratie, care va va face sa recurgeti cu placere la aceasta carte atat pentru studiu, cat si pentru citire devotionala.“ — Thos. F. Zimmerman
Scrisa dintr-o perspectiva evanghelica si penticostala pozitiva, aceasta carte cuprinzatoare îl calauzeste pe cititor carte cu carte prin întreaga Biblie si îi ofera o privire proaspata referitoare la ceea ce învata Scripturile despre Duhul Sfant. Ea este rezultatul unei vieti întregi de studiu dedicat al unuia dintre cei mai respectati cercetãtori penticostali din zilele noastre si va deveni un text standard in domeniul ei.

Autorul se ocupa de Duhul Sfant în:

• Lumea de astazi
• Pentateuh
• Istoria lui Israel
• Prorocii scriitori
• Viata si lucrarea lui Isus
• Cartea Faptele Apostolilor
• Viata de zi cu zi
• Lucrarea credinciosilor
• Lucrarea Bisericii
• Manifestari supranaturale

Clik aici pentru a comanda http://www.liferomania.ro/carti-crestine/ce-spune-biblia-despre-duhul-sfant.html

2009-01-05T15:26:00.000-08:00

2008-12-21T22:05:00.000-08:00

2008-12-20T20:46:00.000-08:00

Amintiri de sărbători

Înarmat cu lanterna în mână am cotrobăit prin sertarele trecutului căutând ceva ce prezentul nu are nici o şansă să-mi ofere.

Mă văd copil sărind pe scările blocului, bucuros foc că am ajuns la performanţa de a urca câte patru deodată, mai ales că le urcam sub ochii lu’ tata care urca greu cu pauze repetabile, suflând ca într-o zi de coasă, vara. Eram cuprinşi cu toţii de febra pregătirilor pentru sărbătorile de iarnă.

Burlanul, încă element important din design-ul casei pe atunci, l-am curăţat şi vopsit cu bronz. În spatele blocului era campionat de bătut covoare, fiecare îşi etala persianul gros de 2 cm ce-l bătea şi spăla cu oţet sub privirile invidioase ale vecinilor. Mereu pe fază şi cu covorul împachetat, cum era calul Bălan al covoarelor liber, o şi uşcheam cu el jos. Tata venea cu bătătorul. Mama cu oţetul. Şi astfel băteam şi noi persianul maro potrivit la fix cu mobila... „Ce? Numai tanti Mariana de la etajul trei!”

Bibelourile, mereu contestate de unii fraţi ce le vedeau drept Baali şi Astartee, le lustruia soră-mea de se subţia porţelanul... Avea mare talent!

Brad nu am avut! Era păcat! Doar la mari insistenţe şi presiuni asupra tatei mai tăia din sfinţenia casei şi ne lăsa să împodobim o creangă de brad, dar doar cu condiţia să nu fie fixă, ci mobilă, ca atunci când vor veni fraţii pe la noi să o putem introduce subtil şi discret în dulap şi asta într-un timp record.

Tata, de când avea două casetofoane a transformat camera mică în studio de înregistrări. Pe unul „Play” pe altul „Rec” multiplica colindele lui Hruşcă pentru sora Florica, Saveta. Eu cu soră-mea Ana mai completam linia melodică cu câte-o uşă trântită, o mătură pe spate, un cap de uşă când plecam.

Punctul culminant al pregătirilor era ziua când mama, ajutată de soră-mea, făceau minunăţii de creme pe care le scoteau pe balcon pentru răcire, numai că de răcit se răceau doar oalele pe balcon, cremele sfârşeau în pivniţa nesătulă a stomacului meu spre răcirea poftelor. De acolo am arsuri! Vai ce o luam pe coajă!

În seara de Ajun, cu tata pe post de bodyguard, colindam cartierele oraşului şi blocurile întunecate... frică nu aveam. Era tata!

Noi beneficiam de har dublu! Cum se terminau sărbătorile româneşti începeau pe 7 ianuarie cele sârbeşti. Cele româneşti la Oraviţa, sârbeşti la Lescoviţa. Noi ca Pavel, cu grecu’ grec, cu iudeu’ iudeu, cu sârbu’ sârb! Har peste har. Aici fentam pungile de la biserică recitând cântări. Recitam strofele fără „Cor”. Fraţii primeau bucuroşi şi acest stil de jertfă.

Pământule, sălaş al crucilor înfipte-n tine. Mormânt de doruri şi-amintiri. Amintiri cu morţi prin ele. Tata a murit în 94’. Mi-a lăsat moştenire Biblia uzată, cărţile din bibliotecă şi dragostea de carte. Mama mi-a lăsat amintire ultimele cuvinte spuse-n metastaza cancerului „Să nu te laşi de Dumnezeu!” Pentru mine a fost Iov în variantă feminină. A avut multe sicrie în viaţă, dar a privit mereu la crucea de pe capac.

De ce am scris cele de mai sus? Am citit recent un articol dintr-un ziar care spunea că tinerii de azi nu-şi mai doresc să petreacă sărbătorile într-un cadru familial, ci moftul lor e de-a face sex şi de a bea. Familia e bună doar să trimită zacuscă, euroi, cirighele proaspete să aibă tânărul ce mânca şi distra prin căminele studenţeşti. Nenorocită filosofie nihilistă! Şi mari fraieri cei care te trăiesc!

În 1812, Napoleon, în război cu Alexandru, regele Rusiei, ajunse cu trupele sale la râul Niemen. Soldaţii polonezi, cuprinşi de euforia prezenţei lui Napoleon şi vrând să-l impresioneze, intrară buluc în apa rece pierind mai mult de jumătate dintre ei, deşi la 200 de metri se afla podul. Ei căutau să-i atragă privirea Împăratului, care stătea plictisit pe un butuc.

Nimeni de pe pământ nu te va privi cum te privesc părinţii! Indiferent că eşti doctor în teologie sau prăşitor cu ziua. Pentru ei tu eşti fiul/ fiica lor, restul nu contează. Nu trebuie să faci nimic pentru a le atrage privirea.

Vin sărbătorile! Stai acasă! Până mai ai părinţi să te aştepte cu sarmale şi cozonaci mai ai „acasă”. Fără ei ai doar garsonieră, apartament cu 4 camere. Cum te mângâie ei, nu te mai mângâie nimeni! Cum te iartă ei, doar Cristos te-a mai iertat! Cum ei te caută cu privirea de pe peronul gării, doar Cristos te-a mai căutat de pe crucea Golgotei! Cum ei tresaltă la bip-ul tău, nu mai tresaltă nimeni! Cum ei se roagă pentru tine, fii sigur că nu se mai roagă altcineva! Până mai poţi spune: Mamă, vin acasă de sărbători! Du-te şi de-ar fi să mergi cu Naşu’!

Vă doresc „Sărbători fericite în familie!”

Dani Surducan

2008-12-18T20:04:00.000-08:00

2008-12-18T19:58:00.000-08:00

Muzica, poezia inimii

Care este cea mai lunga cartea a Bibliei? Care carte a Bibliei consta numai in cintari si imnuri? Raspunsul la ambele intrebari este: cartea Psalmilor.

Muzica este unul din darurile de mare pret pe care ni le-a facut Dumnezeu. Ea face sa ne vibreze intreaga fiinta, pina in cele mai tainice strafunduri. Muzica este poezia inimii, dupa cum si poezia este muzica ratiunii. Ea ne inlesneste exprimarea unor stari de exceptionala inaltare sufleteasca, ne pune la dispozitie o cale de comuniune cu Duhul lui Dumnezeu si ne stringe intr-o comunitate care marsaluieste spre cer impreuna in cadenta cintarilor comune.

Muzica are in ea o putere care se manifesta asupra inimii, asa cum a demonstart-o cintarea lui David aplicata ca terapie pentru imparatul Saul (1 Sam. 16). Una din putinele realitati pe care le stim de pe acum despre viata vesnica din cer este ca ea se va desfasura pe un fond plin de “muzica.”

Din primele zile ale bisericii, cintarea psalmilor, a cintarilor de lauda si a cintarilor duhovnicesti a fost parte integranta in serviciul de inchinaciune (Efes. 5:19, 1 Cor. 14:26; Col. 3:16; Iacov 5:13). Unele din scrisorile adresate de apostolul Pavel bisericilor de atunci contin fragmente din textele unor astfel de cintari (Filip. 2:6-11; 1 Tim. 3:16; Efes. 5:14; Col. 1:15-20). Este de remarcat ca toate aceste fragmente de cintari sunt scurte, foarte pline de teologie Christica, veritabile proclamatii ale crezului bisericii crestine primare.

Multi lideri crestini au supranumit departamentul muzical al Bisericii “ministerul de razboi.” Muzica din cadrul unui serviciu divin spune cel mai mult si mai bine despre ce fel de oameni se inchina in acea Biserica. Titusi, luptele fraticide nu sunt o binecuvintare. Cred ca se face prea multa “muzica” pe aceasta tema. La urma urmei, in Biblie, desi se aminteste in multe locuri de cintari, nu gasim nici o singura nota muzicala! oare nu este si acesta un semn ca singura conditie care face muzica acceptabila pentru inchinaciunea crestina este ca ea sa fie facuta “in duh si in adevar”?

2008-12-18T19:42:00.000-08:00

Domnul mai presus de toate

De mult ori noi ca oameni nu putem intelege ca toate lucrurile se rezuma la Dumnezeu, si ca doar prin El putem face totul. Tocmai de acea nu avem succes total in toate si binecuvantarile nu "curg" asa cum ar vrea Dumnezeu.

"Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui, si toate ... vi se vor da pe deasupra" Matei 6:33

Asa ca daca viata va este grea sa nu va intrebati "de ce ?" si "cum de ?".Domnul nu doreste ca noua sa ne fie greu din cauza Lui ci mai degraba sa ne de-a o mana de ajutor,dar defapt El isi intinde mana dar noi refuzam sa o facem la randul nostru. Imaginati-va ca intinde-ti mana cuiva si acea persoana nu o face ... Cum a-ti reactiona ? Ceva de genul, nu : "nu am sa ii mai dau mana in veci". Deci de multe ori neraspunsul la rugaciunile noastre este cauzat din a noastra culpa.
Ganditiva bine si incercati sa il puneti pe Dumnezeu pe locul 1 si cele de pe locul 2 vor fi un succes total. Ajuta-ne Doamne .

By: Razvan

2008-12-18T19:35:00.000-08:00

2008-12-18T19:31:00.000-08:00

Viata cu Dumnezeu este buna si usoara

Matei 11:28 "Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă"

Totdeauna imi incalzeste inima faptul ca Isus vede poverile pe care le purtam in inimile noastre. Stie ingrijorarile ce le ai pentru familia ta si pentru viitor. Simte povara din inima ta atunci cand te lupti cu boala si iti spune „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă"

Isus vrea sa-ti dea odihna si iti spune ca modalitatea prin care primesti odihna este sa fii injugat la acelasi jug cu El, fiindca jugul Sau e bun si povara Lui este usoara (Matei11:29-30)

Ce inseamna sa fii injugat impreuna cu Isus? Imagineaza-ti o pereche de boi la acelasi jug. Cel tanar vede ce face cel mai in varsta si face si el la fel. Daca cel care conduce intoarce spre dreapta, cel tanar va intoarce si el. Daca cel ce conduce se opreste, cel tanar se va opri si el. Cand conducatorul incepe din nou sa miste, tanarul il va urma. In acelasi fel, Isus vrea ca noi sa urmam calauzirea Lui si sa umblam impreuna cu El

Nu este greu sa umbli impreuna cu Isus fiindca El nu va pune nimic greau asupra ta caci jugul Sau e bun si povara Lui este usoara. Atunci cand esti cu El in jug si umbli impreuna cu El, vei invata ca nu este nimic de la Dumnezeu ce-ti poate fi povara in inima, boala in trup sau sa te impovareze in vre-un fel. Atunci cand umbli impreuna cu Domnul, vei gasi viata buna si usoara.

Ai putea spune „Dar Dumnezeu mi-a dat aceasta povara care este grea pentru inima mea"

Prietene, daca povara este grea, nu este de la Dumnezeu fiindca Isus a spus ca povara Sa este usoara. Diavolul probabil ti-a dat povara ca sa te striveasca.

„Pai, cred ca iei prea usor povara serioasa pe care o am!"

Nu, nu o privesc cu usurinta. Isus este Cel care a spus ca povara Sa este usoara. Asa ca o viata in care esti injugat cu El, este fara necazuri, fara anxietate, si fara ingrijorari. Prietene, umbla impreuna cu Isus si in calauzirea Sa si vei gasi odihna pentru sufletul tau pentru restul vietii tale.

2008-12-17T15:08:00.000-08:00

2008-12-16T21:13:00.000-08:00

Hraneste-te din Cuvant in fiecare zi

Matei 4:4 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Este scris: „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”
*

Biblia ne spune că Dumnezeu a suflat peste om şi el a devenit fiinţă vie (Geneza2:7). De asemenea ne spune că Scriptura este însuflată Dumnezeu (2Timotei3:16). Aceasta înseamnă că atunci când citeşti Biblia sau asculţi Cuvântul Lui Dumnezeu predicat, te hrăneşti cu suflarea Lui Dumnezeu care îţi dă viaţă.

De aceea se poate ca tu să mergi la biserică obosit, fără vlagă, dar când pleci de acolo, să te simţi împrospătat şi revigorat. Cuvântul Lui Dumnezeu a suflat viaţă în trupul tău. Am văzut de asemenea mulţi membri ai bisericii devenind mai sănătoşi, mai puternici, ba chiar arătând mai tineri din cauză că au petrecut mai mult timp în Cuvântul Lui Dumnezeu.

Nu e de mirare că în Proverbe 4:22 ne spune despre cuvintele Lui Dumnezeu „Căci ele Sunt viaţă pentru cei ce le găsesc, şi sănătate pentru tot trupul lor”. Deci, dacă vezi că vremea sau simtomele îţi atacă trupul, dublează doctoria Lui Dumnezeu. Simplu, hrăneşte-te cu Cuvântul Lui Dumnezeu, mai mult, şi vei descoperi viaţă şi sănătate curgând prin trupul tău din nou.

Isus a spus că omul nu se hrăneşte numai cu pâine ci şi cu fiecare Cuvânt ieşit din gura Lui Dumnezeu. Dacă este important să mâncăm mâncare în fiecare zi, cu cât mai important este să ne hrănim cu Cuvântul Lui Dumnezeu! Isus ne spune că avem nevoie de Cuvântul Lui Dumnezeu chiar mai mult decât de pâinea cea de toate zilele. El e Cel care ne-a creat deci ştie mai bine care sunt nevoile zilnice ale trupului nostru.

Aşa că, orice ai face, aminteşte-ţi să te hrăneşti zilnic din Cuvântul Lui Dumnezeu. Citeşte-ţi Biblia în comfortul casei tale sau la birou, în timpul pauzei. Ascultă predici când mergi cu maşina la servici sau în timp ce faci treburile casnice. Dacă preferi ceva mai vizual, priveşte DVD-uri cu predici ale Cuvântului. Alege orice formă preferi dar adună Cuvântul în tine!

Prietene, nu poţi trăi dacă încetezi să respiri. În acelaşi mod, nu poţi trăi fără Cuvânt, căci el este însăşi suflarea Lui Dumnezeu care îţi dă viaţă şi sănătate!

2008-12-16T21:09:00.000-08:00

2008-12-14T20:22:00.000-08:00

Financial Times:

Lumea se indreapta catre un guvern mondial

Aparitia unui “guvern mondial” este mai aproape decat oricand, datorita reusitei sistemului comunitar european, aparitiei unor probleme globale precum criza economica, incalzirea climei si razboiul impotriva terorismului, scrie “Financial Times”.
In opinia cotidianului, modelul Uniunii Europene, unde functiuneaza la nivel suprastatal o Curte Suprema, un Parlament, o moneda si o forta militara, ar putea fi adoptat la nivel mondial. “Financial Times” considera ca presedintele ales, Barack Obama, este mult mai deschis catre forme superioare de colaborare la nivel mondial decat a fost predecesorul sau George W Bush.
“Cand singura superputere a lumii isi restrange puterea si abilitatile de buna voie prin standarde de comportament stabilite international, trimite un un mesaj clar ca exista reguli care merita urmate”, a scris viitorul presedinte al Statelor Unite in cartea sa “Audacity of Hope”. In opinia cotidianului citat, aceaste idei si faptul ca a numit-o ambasador la ONU pe Susan Rice, un consilier apropiat, dovedeste atasamentul lui Obama fata de Natiunile Unite.

O mostra de idei vehiculate in cercurile lui Obama este oferita de un raport recent al Managing Global Insecurity (MGI), care-i include in grupul sau mic de consiliere pe John Podesta, omul care conduce echipa de tranzitie a lui Obama, si pe Strobe Talbott, presedintele Brookings Institution, din care s-a ridicat Susan Rice.

Raportul cere infintarea unui inalt comisar al ONU, care sa se ocupe de problema terorismului, crearea unui pachet de legi internationale, care sa reglementeze problema schimbarilor climatice si infiintarea unei forte de mentinere a pacii de 50.000 de oameni, care sa se afle sub controlul direct al Organizatiei Natiunilor Unite. Cu toate acestea, datorita faptului ca in Statele Unite oamenii tind sa puna mana pe arme cand aud asemenea idei, raportul nu vorbeste despre un “guvern mondial” ci despre o “guvernare mondiala”. Europenii considera insa ca nu este nici o diferenta intre cei doi termeni. Jacques Attali, consilierul presedintelui Frantei, Nicolas Sakozy, a explicat ca termenul “guvernare mondiala” este un eufemism pentru “guvern mondial”.

Concluzia cotidianului este ca un guvern mondial nu are sanse sa apara decat daca este creat intr-o maniera anti-democratica, pentru cele mai multe proiecte pentru crearea unor institutii suprastatale au fost blocate prin referendum. Totusi, daca ar fi infiintat “guvernul mondial” ar presupune adoptarea unor caracteristici statale la nivel international, cu un set de legi universal valabile si obligatorii, lucru de care lumea actuala, dominata de un sistem anarhic in care statele - entitati suverane egale - se lupta pentru putere, este foarte departe.

2008-12-14T20:12:00.001-08:00

Zambetul tau

În fiecare zi cu furtună
În fiecare adiere de vânt
În fiecare rază de soare
Văd zâmbetul Tău alergând

În fiecare strop de ploaie
În fiecare fulg de nea
În fiecare floare sub soare
Văd zâmbetul Tău, inima Ta

Zâmbetul Tău îl văd
Printe nori mereu
Zâmbetul Tău e ascuns
în sufletul meu

Zâmbetul Tău mă însoţeşte
Zâmbetul Tău e acolo mereu
Zâmbetul Tău îmi dă bucurie
Zâmbetul Tău e în sufletul meu

2008-12-14T20:06:00.000-08:00

Aproape de Tine - Ami si Crista

: Vreau sa, vin in fata Ta
Stiu ca, in Tine e dorinta mea
Numai , Tu imi poti reda
Clipe imbracate in vesnicia Ta :

: Vreau sa te simt aproape de mine
Si sa trec dincolo de fiinta mea
Vreau sa Iti simt caldura divina
Sa ajung sa stau smerit in slava Ta :

:ma inchin si vin smerit in fata TA
ma inchis si vin in fata ta :

: Vreau sa te simt aproape de mine
Si sa trec dincolo de fiinta mea
Vreau sa Iti simt caldura divina
Sa ajung sa stau smerit in slava Ta :

2008-12-14T20:03:00.000-08:00

Domn al Domnilor

:Domn al Domnilor:4x
E Dumezeu, e Dumnezeu, in veci de veci
:Rege-al regilor:4x
E Dumnezeu, e Dumnezeu in veci de veci

cor 2x:
E Alfa, Omega, inceputul si sfarsitul
Iesua, Iehova
Nu e nimenea ca Domnul

:Domn al Domnilor:4x
E Dumezeu, e Dumnezeu, in veci de veci
:Rege-al regilor:4x
E Dumnezeu, e Dumnezeu in veci de veci

cor 2x

Lauda-L pe Dumnezeu
Canta-I glorie mereu
Lauda si proslaveste
Pe acel ce-n veci traieste

cor

2008-12-14T20:00:00.000-08:00

Adonai

Doamne in veci vei fi
Misterul ce-L voi iubi
Domn peste cer si pamant
Dumnezeu minunat

Vino in lumina Ta
Imbracat in onoarea Ta
Striga acum inima:
"Vino Rege din nou!"

Si toti azi vom vedea
Din ceruri gloria Ta

Ref:Adonai, adonai
Toti geninchi astazi se vor pleca
Adonai, adonai
Dumnezeu, doar Tu esti iar noi vom striga:
Adonai!

In Ierusalim stam
Laude-ti inaltam
Porti deschise avem
Ne e dor sa revi

Si tot sionul canta:
"Baruha-babe-sen!"

Ref:Adonai, adonai
Toti geninchi astazi se vor pleca
Adonai, adonai
Dumnezeu, doar Tu esti iar noi vom striga:
Adonai!

2008-12-14T19:50:00.000-08:00

De ziua Ta - Callatis Praise

Vin cu tot ce am
Ma inchin cu viata mea
Imi aplec in fata Ta inima.
Mi-ai daruit o raza
Speranta de-a visa
Ma aplec cu reverenta in fata Ta.

COR:
/: De ziua Ta iti uram bun venit
Din nemurire pe pamant ai venit!
Iti cantam dragostea ce ne-a uimit.
De ziua Ta iti uram bun venit... :/

Sfant copil pe pamant intrupat
Bucurie si viata mi-ai dat.

COR...

Sfant copil pe pamant intrupat
Bucurie si viata mi-ai dat.

2008-12-14T19:48:00.000-08:00

De Craciun - Costache Ioanid

De Crăciun, sub fulgi zglobii,
pe Isus din nou vestindu-L
trec pe uliţă copii
cu colindul.

Şi din zori până-n apus,
pe-o steluţă cu făclie,
ei duc lumii un Isus
de hârtie.

Dar tu, frate credincios,
porţi tu Pruncul ce trăieşte
Duci în tine un Cristos
care creşte

Nu-i vreun gând ce te-a-nşelat,
un simbol sau o icoană
Simţi că-i viu cu-adevărat
Cere hrană ...

După bezna cea de ani,
şi-a adus copilul zorii
Vin la tine cei sărmani
Vin păstorii

Simţi că Cel ce l-ai primit
de lumină-ţi umple gândul
Şi vin magi din răsărit
căutându-L

Altfel, Pruncul nu e viu,
altfel, ochiul tău te-nşeală.
Altfel staulu-i pustiu,
ieslea-i goală.

Şi din zori până-n apus,
ca pe steaua cu făclie,
porţi şi tu tot un Isus...
de hârtie.

2008-12-14T19:45:00.000-08:00

Renuntarea la sine

Leapada sentimentul permanentei
Nu esti decat cometa cazatoare,
Ce ai in plus doar darul constiintei
Pe bolta istoriei milenare.

Lasa iluzia proprietatii
Nu ai nimic sa nu fie primit,
Esti doar o victima a vanitatii
In fata Cerului sarac lipit.

Uita a evolutiei minciuna
Esti doar o ratacita creatura,
Ce respingand alegerea cea buna
Accepti-o animalica statura.

Ridica-te din cursa ratiunii
N-ai sti nimic de n-ar fi revelat,
Priveste, geniile-n slujba firii
Ti-a otravit Pamantu-n lung si-n lat.

Deci recunoaste-n pragul vesniciei
Ca ai nevoie de Mantuitor,
Iar ca ispravnic al Imparatiei
Fi gata lui Hristos sa-I dai onor.

Nelu Rosu

2008-12-14T19:43:00.000-08:00

Ganduri

Rugaciunea...esta o poarta spre cer,
Poarta ce o deschizi doar cu inima, atunci cand e plina de sinceritate.
Acolo gasesti linistea...
Si...credinta, de dincolo de nori iti aduce pacea in suflet...

Cer, sinceritate, credinta, pace...
CUVINTE, cuvinte simple dar totusi grele...
Cum ne simtim printre ele, straini sau ca la noi acasa

Putin timp si umbrele serii se lasa, peste inima mea, peste inima ta...
Ceasornicul timpului bate cu sunetul fiecarei secunde, la inima mea, la inima ta.

In ziua aceea ce vom raspunde
Doamne, nu am stiut ce inseamna cer, sinceritate, credinta, pace...!!!

Veronica Pal
Mai 2007

2008-12-14T19:40:00.000-08:00

Ruga de Craciun

Cand totul este viu de sarbatoare,
In zile de Craciun, asa de sfinte,
Mi-e gandul dus si odihnit in zare
Si ruga mea se-nalta mai fierbinte.

Nu-Ti cer, Isus, ce lumea mult astepta,
Nici ani mai buni, nici multa avutie,
Ci-n ruga mea aduc o cerere-nteleapta:
Sa-mi fii aici, sa fim in partasie!

Si-as vrea, Isuse, pe cand vii la mine
Sa ma gasesti cu inima curata,
Purtand in piept o ruga-nfiorata,
Scaldata-n dor si lacrimi dupa Tine!

2008-12-14T19:38:00.000-08:00

Poezie de Craciun

Bine-ai venit Isuse!
Pe-al nostru vechi pământ,
Te salutam cu toţii,
Din noaptea de mormânt.

Bine-ai venit Isuse!
Ce mult te-am aşteptat,
Ne închinăm doar Ţie,
Sfânt Fiu de Împărat!

Bine-ai venit Isuse!
Ţi-urează şi păstorii
Lăsând o clipă turma,
S-anunţe muritorii.

Bine-ai venit Isuse!
Şopteşte-ncet Maria,
Eşti unica speranţă,
Cel aşteptat: Mesia!

Bine-ai venit Isuse!
Cu toţii Te-adoram,
Cu magii de departe
Fiinţa Ţi-o predăm.

Bine-ai venit Isuse,
Rege dumnezeiesc,
Din ieslea cea săracă
Cu drag eu Te primesc!

Nelu Roşu

2008-12-14T19:36:00.000-08:00

Ninge cu stele..

cor:
Ninge cu stele si flori de zapada
Lumea are in cine sa creada
El Mesia din cer a venit
Cum Isaia a prezis

Seara frumoasa cu dalbe flori
Ingeri coboara, urca pe nori
Cerul de gheata luceste-n culori
Totul e nins, e plin de flori

cor: 2x

Noapte mare, noapte sfanta
Pe tot pamantul oamenii canta
Totul e vis, e minunat
Noapte de basm, de neuitat

2008-12-14T19:33:00.000-08:00

E Craciun

Pe-un colt de cer a aparut
O stea cum nu s-a mai vazut
O veste ne-a adus
Se naste Isus

E Craciun, e Craciun, e Craciun
S-a nascut, s-a nascut, Isus

Pe-un colt de cer a aparut
O stea cum nu s-a mai vazut
O veste ne-a adus
Se naste Isus
Priverea mi-o ridic usor
In suflet steaua mi,o cobor
Iar inima imi spune
E Craciun

2008-12-12T15:00:00.000-08:00

Istoria Craciunului

Attila Varga,Dip.Mec., C.R.S., MBA.,D.Th(Hon.)

Craciunul este serbat de catre crestini pe 25 decembrie dupa cel putin trei secole de la moartea personajului principal al evangheliilor, anume începând cu secolul al IV-lea în Vest si începând cu cel de-al V-lea secol în Est. Initial, sarbatoarea nasterii lui Hristos era tinuta pe 6 ianuarie, istoricii stiind azi ca ea se celebra deja în 336 e.n. la Roma. (în Est, "Boboteaza", serbata la data de 6 ianuarie începând cu secolul al IV-lea, celebra pe atunci nasterea, botezul si primul miracol al lui Iisus, în timp ce gnosticii (secta crestina considerata eretica de catre crestinismul canonic) serbau aceeasi "Epifanie" în Egipt, înca din secolul al II-lea, tot la data de 6 ianuarie, când, în viziunea lor, "Iisus s-a aratat ca Fiul lui Dumnezeu la botez" ). Sextus Julius Africanus, un crestin din secolul al III-lea, este primul care alege în 221 e.n. aceasta data pentru nasterea lui Iisus, care însa nu va fi celebrata înca multa vreme de catre ceilalti crestini, care preferau 6 ianuarie.

În primele doua secole crestine, a existat o puternica opozitie la celebrarea zilelor de nastere a martirilor si a lui Iisus. Numerosi Parinti ai bisericii au emis comentarii sarcastice privitoare la obiceiul pagân de a celebra zile de nastere, când, de fapt, sfintii si martirii trebuiau, în viziunea lor, sa fie celebrati la data matririului lor, adica la "data adevaratei lor nasteri" din prespectiva bisericii. Multi crestini ai primelor secole erau scandalizati si de veselia si festivismul celebrarii, pe care îl vedeau ca fiind o reminiscenta a pagânismului, în special al Saturnaliilor romane.
Ei aveau dreptate sa afirme asta: plasarea sarbatorii nasterii lui Iisus Hristos din momentul în care aceasta a început sa fie celebrata de crestini, exact la finele lui decembrie sau începutul lui ianuarie (adica 25 decembrie sau 6 ianuarie), se datora copierii traditiilor pagâne, caci Evanghelia nu da nici un detaliu despre data nasterii lui Iisus.
Din motive politice, asa cum sugereaza istoricul Edward Gibbon, ierarhia crestina a considerat copierea sarbatorilor si a riturilor pagâne ca fiind solutia raspândirii accelerate a cultului lor în mase, mase care pe atunci erau puternic atasate vechilor sarbatori si practici rituale pagâne.
Factorul pentru care primii crestini au ales datele de 25 decembrie sau 6 ianuarie ca moment al nasterii zeului lor, a fost deci ca la aceste date, în lumea romana, germanica si orientala se celebrau diverse date de nastere ale altor zei. Povestea unui zeu salvator nascut din fecioara pe 6 ianuarie sau 25 decembrie, nu era deloc noua, cele mai multe culte pagâne ale vremii adorând câte un astfel de zeu. Astfel, pe 6 ianuarie, data solstitiului egiptean, era celebrata revarsarea apelor Nilului si în "cultele misterelor" locale nasterea "eonului" din fecioara. Epifaniu, scriitor crestin, reda în lucrare sa ritul celebrarilor din 6 ianuarie si semnificatia acestuia la egipteni si la arabii "Petra"-ei (Eleusa, unde se serba nasterea pruncului-zeu Dusares din fecioara. Alt scriitor crestin, anume Ipolit, descrie cum la Eleusis, în Grecia, se celebra tot atunci sarbatoarea misterelor, când ierofantul exclama la nasterea pruncului sacru: "Fecioara care era grea a conceput si a nascut un fiu!". Tot pe 6 ianuarie grecii sarbatoreau nasterea zeului Dionisie, zeul care ca si Iisus, transforma apa în vin.
O sarbatoare populara la Roma celebra pe 25 decembrie nasterea Soarelui neînvins (Dies Solis Invicti Nati, Deus Sol Invictus), ca simbol al renasterii soarelui si alungarii iernii (ca si Saturnaliile). Odata ce crestinii au abandonat celebrarea nasterii zeului lor pe 6 ianuarie optând pentru data de 25 decembrie, scriitorii crestini fac frecvente legaturi între renasterea soarelui si nasterea lui Hristos. . Triburile nordeuropene (germanice) celebrau si ei la aceeasi data "Iule", pentru a comemora "renasterea soarelui datator de lumina si caldura", de maniera în care si crestinii spuneau despre zeul lor nascut tot atunci, ca este "Lumina lumii". Reprezentarile numismatice romane ale lui Sol invictus prezinta adesea un chip cu o coroana de raze, asa cum în primele reprezentari crestine Iisus avea si el o coroana de spini. Astfel ca, în secolul al V-lea chiar, în vremea papei Leon întâi, erau crestini care afirmau ca serbeaza nu atât nasterea lui Hristos, cât a zeului-soare, fapt care l-a determinat pe acest papa sa-i mustre pe rataciti, însa nu negând cumva ca trebuie cinstit zeul-soare, ci doar ca nu trebuie cinstit mai mult decât Hristos (Sermo XXII)
Unul dintre zeii cei mai populari la Roma în perioada ridicarii crestinismului, anume Mitra, avea si el ziua de nastere serbata pe 25 decembrie. Mitra era un zeu persan al carui cult si rit era si foarte asemanator crestinismului, asa cum constata scriitorul crestin Iustin Matir în Apologia sa prin secolul al II-lea, asa cum va remarca mai târziu si Tertulian la debutul secolului III. (De praescritione haereticorum) Pe la mijlocul secolului al III-lea, Sfântul Ciprian cartaginezul, clama extaziat: Oh, ce magica lucrare a Providentei ca ziua în care Soarele s-a nascut … Hristos si el se naste! Crestinii secolului al III-lea credeau ca creatia lumii a avut loc la echinoctiul de primavara, pe atunci plasat pe 25 martie; prin urmare, noua creatie prin "întruparea lui Hristos" (conceptia), trebuia, în viziunea lor, sa aiba loc tot pe 25 martie, moment de la care numarându-se 9 luni (sarcina, gestatia) se obtinea data de 25 decembrie.

Sarbatorile din jurul solstitiului de iarna au, dupa cum se vede, o origine precrestina. Ele sunt legate în mod indisolubil de evenimentele astronomice care au loc în acea perioada.

2008-12-11T13:09:00.000-08:00

1000 de ani fara ispite si ispititor

Pe masura ce ne apropiem de sfîrsitul profetiilor din Apocalipsa întreaga scena a istoriei lumii se clarifica, se lumineaza si atmosfera începe parca sa se curete de miasmele stricaciunii morale. Se paruse la un moment dat ca Babilonul, fiara, proorocul mincinos si toti conducatorii lumii mici si mari sînt la un pas de biruinta, doar la un pas de a scapa de prezenta si mustrarile vietii acelora cu adevarat credinciosi lui Dumnezeu. Însa chiar atunci cînd sortii izbîndei, omeneste vorbind, stateau întru totul de partea lumii, cînd biserica era la un pas de a privi lovitura de moarte, doar la un pas ... ce minunat . . . cerul se deschide si Iisus, Mirele bisericii Sale, înconjurat de zecile de mii si mii ale ostirilor Sale îngeresti, se arata pe norii cerului îmbracat în slava orbitoare si cu putere. El este Arhanghelul Mihail, Aparatorul copiilor poporului Sau. El este împaratul împaratilor si Domnul domnilor.
La data aceea cînd Iisus se va descoperi lumii, pe fata pamîntului vor fi doua ramastite, doua tabere. Tabara celor credinciosi în frunte du Domnul Iisus, Mîntuitorul lor si tabara celor necredinciosi în frunte cu Satana, conducatorul pe care ei l-au ales. Una este ramasita care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Iisus, si care este invitata la ospatul nuntii Mielului, la marea sarbatoare a biruintei adevarului si a dreptatii. Cealalta ramasita este a acelora care ca si Satana au ales calea razvratirii si a luptei contra poruncilor lui Dumnezeu. Tocmai acea zi pe care ei o planuisera sa fie ziua victoriei lor asupra celor credinciosi, marea lor sarbatoare, va fi în realitate ziua nimicirii lor, ziua mîniei lui Dumnezeu.

Asa cum am subliniat în încheierea prelegerii precedente, în urma marii confruntari dintre Iisus si Satana si ostile lor, cei credinciosi împreuna cu Iisus si cu îngerii Sai, încununati cu slava si cu o bucurie vesnica îsi iau drumul spre cer, iar pe pamînt ramîne numai Satana împreuna cu îngerii sai. Pamîntul este acum pustiu si gol. Urmasii lui Satana sînt morti. Opera marelui vrajmas al lui Iisus este încheiata. Acum urmeaza evenimentele descrise în capitolul 20, evenimente care de data aceasta respecta cronologia biblica, ca o dovada ca pornind de la acest punct istoria pamîntului se îndreapta spre fagasul ei normal, spre fagasul ei initial integrîndu-se în marele fluviu al istoriei universului lui Dumnezeu.
Dar înainte de a da citire profetiei cuprinse în capitolul 20, as dori sa fac o scurta precizare care socotesc ca este absolut necesara si care ne va ajuta sa întelegem cele scrise în acest capitol. Evenimentele descrise în acest capitol sînt prezentate pe doua planuri, unul pamîntesc si celalalt ceresc. În prima parte a capitolului urmarim o scena care are loc pe pamînt apoi o scena care se petrece în cer si în cele din urma o scena care are loc din nou pe pamînt si care deschide o poarta pentru împlinirea celor scrise în urmatorul capitol, capitolul 21. Acum va invit sa privim asupra profetiei din capitolul 20. El începe astfel: "Apoi am vazut pogorîndu-se din cer un înger care tinea în mîna cheia adîncului si un lant mare.
El a pus mîna pe balaur, pe sarpele cel vechi, care este diavolul si Satana, si 1-a legat pentru o mie de ani. L-a aruncat în adînc, l-a închis acolo si a pecetluit intrarea deasupra lui ca sa nu mai însele neamurile pîna se vor împlini cei o mie de ani. Dupa aceea, trebuie sa fie dezlegat pentru putina vreme". Cele citite mai înainte se refera la Satana si întelegem ca ele au loc pe pamînt în timpul celor o mie de ani, sau în timpul mileniului. Sa urmarim acum ce ne spune profetia ca are loc în aceeasi perioada de timp de o mie de ani, însa în ceruri. Sa continuam sa citim de la versetul 4: "Si am vazut niste scaune de domnie; si celor ce au sezut pe ele li s-a dat judecata. Si am vazut sufletele celor ce li se taiase capul din pricina marturiei lui Iisus si din pricina Cuvîntului lui Dumnezeu si ale celor ce nu se închinasera fiarei si icoanei ei si nu primisera semnul ei pe frunte si pe mîna. Ei au înviat si au împaratit cu Hristos o mie de ani". Versetul 5, în continuare, în cea de a doua parte ne face o scurta precizare în directia celor citite mai înainte despre cei credinciosi înviati, zicînd astfel: "Aceasta este întîia înviere". Sa citim mai departe si versetul 6 unde ni se spune: "Fericiti si sfinti sînt cei ce au parte de întîia înviere. Asupra lor a doua moarte nu are nici o putere, ci vor fi preoti ai lui Dumnezeu si ai lui Hristos si vor împarati cu El o mie de ani". Secventa aceasta se continua în versetele 11-13 care ne spun astfel: "Apoi am vazut un scaun de domnie mare si alb si pe Cel ce sedea pe el. Pamîntul si cerul au fugit dinaintea Lui si nu s-a mai gasit loc pentru ele; si am vazut pe morti, mari si mici, stînd în picioare înaintea scaunului de domnie, niste carti au fost deschise si a fost deschisa o alta carte care este cartea vietii. Si mortii au fost judecati dupa faptele lor, dupa cele ce erau scrise în cartile acelea. Marea a dat înapoi pe mortii care erau în ea. Moartea si locuinta mortilor au dat înapoi pe mortii care erau în ele. Fiecare a fost judecat dupa faptele lui". De aici privirea noastra se transfera înapoi pe pamînt. Sa citim acum prima parte a versetului 5 care a ramas necitita, dupa care vom continua cu versetul 7-10 si vom sfîrsi lectura capitolului 20 citind si ultimele doua versete ale lui, versetele 14 si 15. Versetul 5, prima parte spune astfel: "Ceilalti morti nu au înviat pîna nu s-au sfîrsit cei o mie de ani". Versetul 7-10 continua: "Cînd se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi dezlegat si va iesi din temnita lui ca sa însele neamurile care sînt în cele patru colturi ale pamîntului, pe Gog si Magog, ca sa-i adune pentru razboi. Numarul lor va fi ca nisipul marii. Si ei s-au suit pe fata pamîntului si au înconjurat tabara sfintilor si cetatea preaiubita. Dar din cer s-a pogorît un foc care i-a mistuit. Si diavolul care-i însela a fost aruncat în iazul de foc si de pucioasa unde este fiara si proorocul mincinos. Si vor fi munciti zi si noapte în vecii vecilor. Si moartea si locuinta mortilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. Oricine n-a fost gasit în cartea vietii a fost aruncat în iazul de foc".
Dupa cum am vazut, Dumnezeu va începe sa curete rînd pe rînd scena lumii. Prin plagile a sasea si a saptea, prezentate în capitolul 16, vedem cum mînia lui Dumnezeu loveste din plin, rînd pe rînd, pe închinatorii fiarei, apoi Babilonul, dupa aceea pe fiara si pe proorocul mincinos, iar acum în capitolul 20 profetia se ocupa de ultimul vrajmas al lui Dumnezeu, de inamicul numarul 1 al universului, balaurul, sarpele cel vechi, diavolul si Satana. Satana pe care Domnul Iisus l-a numit la un moment dat stapînitorul lumii acesteia, urmeaza sa fie prins, închis si pedepsit. El a fost începatorul pacatului si de aceea tot el trebuie sa fie si ultimul care sa sufere din plin plata pacatului care este moartea.
În contrast cu el, Domnul Iisus este începatorul si desavîrsitorul credintei si mîntuirii celor credinciosi. Numai prin umilinta si moartea Sa Iisus a putut birui pe urzitorul pacatului si a mortii. Dar El nu poate reaseza în mîna Celui Prea înalt împaratia acestei lumi pîna nu a pus mai întîi capat lucrarii lui Satana si pîna cînd arhiamagitorul nu este pedepsit. Cheia si lantul din mîna îngerului trimis sa-l lege si sa-l întemniteze pe Satana, ne dam seama ca sînt figurative. Caci altfel, daca stam sa ne gîndim bine, cît de mult au rezistat lanturile cu care cei doi demonizati din Gadara au fost legati, la un moment, în fata puterii îngerilor care-i stapîneau? Ne dam seama ce ar însemna acum un lant adevarat în fata lui Satana? Înlantuirea lui Satana este mai degraba o expresie care vrea sa arate ca în ciuda puterii sale uriase, el va fi cu totul neputincios. Evenimentele finale cu tot deznodamîntul lor tragic pentru el trebuie sa fie o demonstratie convingatoare ale cui au fost si sînt de fapt toata cinstea, slava si puterea cu care el s-a falit timp de cîteva milenii. Oamenii necredinciosi au fost nimiciti de aratarea slavei revenirii Domnului Iisus. Cei credinciosi si sfinti au fost înaltati la ceruri cu Iisus si li s-a dat judecata celor necredinciosi. Satana si îngerii lui vor fi acum singurii locuitori ai acestei planete desfigurate si pustii din cauza lucrarii lor. Asupra cui si-ar mai putea exercita Satana si îngerii lui puterea lor înselatoare? Iata dar aici adevarata temnita a lui Satana. În aceasta temnita va trebui sa stea Satana timp de o mie de ani.

În privinta mileniului parerile crestinilor sînt foarte împartite si ma întreb mereu de ce. Unii crestini nici nu vor sa vorbeasca despre asa ceva; ei neaga cu totul existenta mileniului fara sa-si dea seama ca negarea acestui eveniment sta în directa opozitie cu afirmatiile pozitive ale profetiei din acest capitol. Alti crestini interpreteaza evenimentele finale astfel: Iisus vine în mod secret, fara sa stie lumea, si îsi rapeste biserica chiar înainte de a veni asupra ei necazul cel mare. Dupa aceea vor urma o mie de ani încare Evanghelia se va predica cu putere în special poporului Israel care a refuzat pe Iisus si apoi si celor care au pierdut prima sansa cînd Evanghelia a fost dusa pîna la marginile pamîntului. Drept urmare a acestei predicari întreg poporul Israel va primi pe Iisus si multi din lume se vor pocai. Dupa aceasta mie de ani va avea loc Armaghedonul si în cele din urma revenirea glorioasa a Domnului Iisus. Aceasta este o o interpretare care sustine patru puncte, dar nici unul din ele nu are o baza în Cuvîntul lui Dumnezeu. În primul rînd Iisus nu va reveni în secret atunci cînd va lua la cer pe credinciosii Sai, ci dimpotriva, cuvîntul ne spune ca orice ochi îl va vedea.
În al doilea rînd Biblia ne spune ca Evanghelia se va predica la orice faptura ca sa slujeasca de marturie si dupa aceea va veni sfîrsitul. Cînd spunem sfîrsitul, aceasta înseamna ca totul s-a terminat, aceasta înseamna ca nu va mai fi nici o sansa de mîntuire, nici pentru iudei si nici pentru cei dintre neamuri care nu s-au grabit sa se foloseasca de unica lor ocazie. Nici al treilea punct nu corespunde cu Biblia. Armaghedonul va avea loc înainte de mileniu si nu dupa consumarea lui. Iar în ce priveste cel de al patrulea punct, profetia ne spune ca Iisus va reveni nu dupa mileniu, ci înaintea lui.
Alti crestini cred si învata pe altii ca în mod precis la anul 1915 a început mileniul, un timp de pace si fericire pe pamînt, si ca noi deja ne gasim în acest timp minunat. Însa, daca ne gîndim serios la cele ce s-au întîmplat în ultimele zeci de ani, pornind de la 1915, si la cele ce au loc pe pamînt în prezent, si daca acestea sînt numai începutul mult asteptatului mileniu, atunci cred ca ar trebui mai degraba sa ne rugam Domnului ca sa ne scuteasca de anii care ne-au mai ramas de trait din acest fericit mileniu.

Stimati cititori, daca sîntem interesati sa luam cuvîntul Sfintelor Scripturi în serios, atunci trebuie sa admitem ca exista un mileniu si ca acest eveniment va avea loc exact atunci cînd Dumnezeu l-a planuit, dupa predicarea Evangheliei, dupa marea confruntare a Armaghedonului, dupa nimicirea închinatorilor fiarei, dupa caderea Babilonului, dupa aruncarea fiarei si proorocului mincinos în iazul cu foc si dupa sechestrarea Satanei pe acest pamînt gol si plin de ruinele împaratiilor acestei lumi. Întrebarea care se pune acum si care este foarte importanta este: Care este de fapt scopul mileniului? Pentru ce a prevazut Dumnezeu acest spatiu de timp? Ce evenimente, ne spune profetia ca vor umple acest interval de o mie de ani? Multi gîndesc ca aceasta mie de ani este creata si rezervata în mod special lui Satana. Dar sa ne întrebam: Pentru ce ar avea nevoie Satana de o mie de ani? De ce ar merita el atîta atentie? Timp de 6000 de ani Satana si îngerii sai au umplut universul întreg de durere, de lacrimi, de lupte, de vrajmasie, de minciuna si moarte. Ar merita el un asemenea cadou? Nu, desigur ca nu! Mia de ani despre care ne vorbeste profetia a fost rezervata de Dumnezeu celor credinciosi si nu lui Satana. Mileniul a fost rezervat pentru unul dintre cele mai importante puncte din planul de mîntuire, si anume, judecata celor nedrepti, a celor necredinciosi. "Nu stiti", întreaba la un moment apostolul Pavel pe credinciosii din Corint, în 1 Corinteni 6,2, "nu stiti ca sfintii vor judeca lumea? Nu stiti ca noi vom judeca pe îngeri? Mileniul este rezervat sfintilor, este rezervat unei lucrari importante. În acel solemn tribunal al cerului, aceia care cu putin timp mai înainte au fost persecutati, judecati tendentios fara probe, doar pe marturia mincinoasa a unor acuzatori decazuti, si în cele din urma au fost condamnati la moarte, s-au asezat acum pe scaunele de judecata ale tribunalului ceresc sa judece pe fostii lor judecatori. Apostolul Pavel, desigur ca va fi printre judecatori, si printre cazurile pe care el le va judeca vor fi si acelea ale lui Felix, Festus, Agripa si Nero. Domnul Iisus va fi judecatorul lui Anania, Caiafa, Pilat si Irod. Oamenii din fiecare generatie vor fi principalii judecatori ai generatiei lor. Crestinii vor fi judecatorii altor crestini si chiar judecatorii preotilor sau pastorilor lor. Copiii vor fi judecatorii parintilor lor si parintii vor fi judecatorii propriilor lor copii. Sotul va fi judecatorul sotiei, sau sotiile vor fi judecatorii propriilor lor soti. Satana si îngerii lui vor trebui sa-si primeasca sentintele din mîna acelora pe care generatie dupa generatie, timp de 6000 de ani i-a ispitit, i-a necajit, i-a persecutat si lovit din toate partile.
Fara nici o discutie ca în acesta judecata vor fi asezate în balanta toate lucrurile, toate posibilitatile si ocaziile vietii, toate gîndurile, toate sentimentele si toate faptele celor ce stau acum la bara judecatii. Cuvîntul ne mai spune ca la aceasta sesiune de judecata ce va dura o mie de ani în ceruri, vor fi deschise doua categorii de carti. Una este cartea vietii Mielului, iar cealalta este formata de cartile de aducere aminte, în care îngerii din ceruri au notat cu o neistovita atentie si credinciosie toate faptele celor necredinciosi. Si fiecare, subliniaza profetia, a fost judecat dupa faptele lui.

Profetia a aratat apoi ce se va întîmpla dupa ce se va încheia aceasta lunga sesiune de judecata din ceruri, si anume: cei necredinciosi, care au fost judecati, sînt readusi la viata si asezati din nou la dispozitia lui Satana. De ce, veti întreba. De ce mai e nevoie de aceasta întîlnire? De ce sa fie Satana dezlegat si sa i se dea înca o data posibilitatea sa însele neamurile, acea puzderie de oameni a tuturor veacurilor care acum umple fata pamîntului? Prin aceasta întîlnire Dumnezeu urmareste un scop care are mai multe aspecte. În primul rînd, pentru a-i da ocazia oricarui nepocait sa-l vada pe adevaratul stapîn de care a ascultat. Azi, nimeni nu-l poate vedea pe Satana, dar atunci, asa cum orice ochi al celor mîntuiti L-a vazut pe Iisus cu ocazia revenirii Sale, tot asa acum, orice ochi al celor nemîntuiti sa aiba ocazia sa-l vada pe acela de care au ales sa asculte. Toti cei nemîntuiti traiesc fiorul acelei mari întîlniri; sînt uimiti, fascinati. Si Satana îsi reia rolul sau de înselator si tata al minciunii, pretinzînd ca el, prin puterea si suprema sa întelepciune a fost în stare sa-i învieze pe toti, si ca de aici si pîna la biruinta finala nu le-ar mai fi ramas decît un pas. La orizont se profileaza marea ocazie a celor nemîntuiti. În timp ce din cer se coboara într-o stralucire si maretie de nedescris Noul Ierusalim, cetatea celor mîntuiti, mireasa Domnului Iisus împreuna cu Mirele ei mult iubit, Satana îsi da seama ca acesta este sfîrsitul lui si al îngerilor lui, sfîrsitul existentei lui în univers. De aceea, ca un act disperat al inteligentei sale satanice, gîndeste ca împreuna cu milioanele de urmasi pe care acum i-a înselat pentru ultima oara, va putea da lovitura de gratia Domnului Iisus. El, care a reusit sa strînga toate neamurile cîndva, pe Gog si pe Magog la batalia Armaghedonului, si a fost înfrînt, se pare ca nu a învatat lectia. Îsi închipuie ca va putea pune mîna pe cetatea cea sfînta. Însa cuvintele cu care se încheie ultima pagina a pacatului pe planeta noastra ne spun ca o concluzie: "Dar din cer s-a pogorît un foc care i-a mistuit. Dumnezeu a planuit acea întîlnire a lui Satana cu toti supusii lui din toate timpurile si acea ultima întîlnire a celor doua tabere pentru ca o ultima demonstratie sa fie asezata la îndemîna întregului univers, o demonstratie atît a caracterului lui Satana cît si a caracterului Domnului Iisus. Sa se demonstreze ca asa cum a fost la început, viclean, fara mila, fara rusine, nedrept, mincinos si ucigas, el a ramas acelasi.
Lunga perioada de timp de un mileniu nu a produs nici o schimbare în caracterul lui. Si tot asa si cu cei nemîntuiti al caror numar este acum ca nisipul marii. Inima lor este si dupa înviere tot atît de dispusa sa accepte minciunile lui Satana si sa se lase stapînita si condusa de vointa celui rau.

Prietene drag, permite-mi sa te întreb: Ce soarta îti alegi? În Evanghelia dupa Matei, capitolul 25 sînt 3 parabole care se refera la sfîrsit. În ultima din ele cuvîntul ne spune ca în acea zi a tuturor socotelilor Iisus va desparti pe oameni cum desparte pastorul oile de capre. Va pune oile la dreapta iar caprele la stînga Lui. Apoi va zice celor de la stînga Lui: "Duceti-va de la Mine blestematilor în focul cel vesnic care a fost pregatit diavolului si îngerilor lui". Întreb din nou prietene: Ce alegere vrei sa faci? Focul cel vesnic, sau bucuria si fericirea celor mîntuiti cu Iisus în Noul Ierusalim? Focul a fost pregatit de Dumnezeu numai diavolului si îngerilor lui. Tie si mie Dumnezeu ne-a pregatit cu totul altceva. Priveste la Golgota împreuna cu mine, întelege ce a avut loc acolo si asculta cuvintele de aur ale Evangheliei care spun: "Fiindca atît de mult a iubit Dumnezeu lumea ca a dat pe Singurul Sau Fiu, pentru ca oricine crede în El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica".

O, ce viitor minunat ne-a pregatit Dumnezeu si cît de scump a fost el platit! Spune-mi, nu ai dori sa schimbi chiar azi directia vietii tale? As fi foarte bucuros sa stiu ca doresti sa fii ajutat sa te predai lui Iisus. El te asteapta si împreuna cu El te asteapta un cer de binecuvîntari nebanuite. De aceea, te invit sa-L alegi pe Iisus chiar azi si sa ne unim glasurile în rugaciune.

2008-12-11T10:34:00.002-08:00

2008-12-11T10:34:00.001-08:00

2008-12-11T10:30:00.000-08:00

2008-12-11T10:29:00.000-08:00

2008-12-11T10:28:00.001-08:00

2008-12-11T10:27:00.000-08:00

2008-12-11T10:25:00.000-08:00

2008-12-11T10:23:00.001-08:00

2008-12-10T15:16:00.000-08:00

Un Craciun special

Dragul meu

Doresc ca in anul acesta sa ai parte de un Craciun special.
Insa pentru aceasta te-as ruga sa nu te astepti la un cadou din partea Mea.
De data aceasta nu as vrea sa iti dau ceva.Propunerea mea este ca cel care daruieste sa fii tu...
cata bucurie as avea daca ai fi de acord sa-MI dai toate durerile tale,toate dezamagirile tale si amaraciunea din sufletul tau
...sa-MI dai toate temerile tale si ranile provocate de cei din jur
...si sa-MI dai toate esecurile si neimplinirile din viata ta,care nu au lasat ca bucuria reveniri Mele pe pamant sa se nasca in inima ta.
Ce parere ai despre propunera mea??

Prietenul tau,Isus

2008-12-03T14:52:00.000-08:00

M-a mantuit aseara

Într-un district minier din Anglia, un tânăr, în drum spre mină pentru schimbul de noapte, a trecut pe lângă o casă de rugăciune unde era adunat mult popor. Fiindcă avea timp destul, a intrat şi el să asculte Evanghelia, în acea seară, Cuvântul Domnului a lucrat la inima lui. El s-a con¬vins de păcatele sale şi a cerut ca Domnul să-1 ierte, să-1 mântuiască. Apoi, şi-a luat felinarul şi a plecat la mină. în timpul nopţii, în subteran, s-a produs o prăbuşire. Unii au fost omorâţi, iar alţii grav răniţi. Tânărul, care se oprise pe la biserică, a fost scos viu, dar în stare foarte gravă. Cei ce I-au dus cu targa la prim ajutor au văzut că el tot mişcă din buze. S-au oprit şi au plecat urechea să audă ce zice. El repeta mereu: „Slavă Domnului că m-a mântuit aseară! Slavă Domnului că m-a mântuit aseară!"Dacă ai fi fost tu în locul lui, care îţi era starea?

de Petru Popovici

2008-12-03T14:43:00.000-08:00

Amanarea nu e rationala

Oricine stă şi cugetă îşi dă seama că amânarea mântuirii nu e ceva raţional. Nici un om sănătos la cap, căzut în valuri, căruia i se aruncă frânghia de salvare, nu zice: ..Mâine", căci acum el are nevoie urgentă de salvare.
Nici un condamnat la moarte, căruia i se acordă graţie¬rea, nu zice: „Mâine", ci o primeşte îndată.
Nici un om, care se află într-o casă cuprinsă de flăcări, când vin pompierii să-1 salveze, nu zice: „Eu vreau să mai dorm o noapte aici". Nici chiar cel slab de minte nu face o aşa nebunie.
De ce păcătosul, care e într-o stare mult mai gravă, căci e pentru veci, mereu zice: „Nu azi, ci mâine"?

2008-12-03T14:35:00.000-08:00

El nu-şi mai aminteşte păcatele tale

. Evrei 10:17 adaugă: „Şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor, nici de fărădelegile lor.”

Pe când eram un tânăr creştin, crescând în Singapore, circula un mic tractat intitulat „Aceasta era viaţa ta” . Acolo puteai citi că atunci când vei ajunge în cer, Dumnezeu îţi va desfăşura în faţa ochilor întreaga ta viaţă, inclusiv toate păcatele tale, pe un ecran uriaş pentruca toţi îngerii şi ceilalţi creştini să vadă.

Ideea că Dumnezeu face o astfel de înregistrare cu scopul ca toţi să o vadă, mă făcea să mă simt îngrozitor şi condamnat în faţa Domnului. Cum aş mai putea sta vre-odată cu îndrăzneală, în prezenţa Domnului şi cum voi mai îndrăzni să dau faţa cu cei dragi şi cu fraţii mei creştini, acolo în cer într-o zi?

Eram o epavă stresată, gândindu-mă la toate păcatele mele pe care Domnul le înregistra zilnic, până când am citit „Ferice de omul, căruia nu-i ţine Domnul în seamă păcatul!” (Romani 4:8) Aleluia!!! Am sărit de bucurie când am aflat că Dumnezeu nu-mi mai ţine în seamă păcatul, că El mi-a dat ceva numit „iertare a păcatului/neprihănire”

Motivul pentru care Dumnezeu nu ne mai ţine în seamă niciunul din păcatele noastre, este că acum 2000 de ani, a condamnat toate păcatele noastre în trupul Fiului Său, care a fost atârnat pe lemnul crucii. Şi nu numai atât ci atunci când Dumnezeu a pedepsit Fiul Său pentru păcatele noastre, a făcut ca blestemele legii să cadă, unul după altul, acoperindu-I întreg trupul, până când fiecare blestem a fost împlinit. De aceea noi SUNTEM RĂSCUMPĂRAŢI DE SUB BLESTEMUL LEGII. De aceea în loc ca Dumnezeu să ne considere păcătoşi, NE CONSIDERĂ NEPRIHĂNIŢI.

Acum, de vreme ce Dumnezeu nu ne mai ţine în seamă păcatul, tu de ce totuşi îţi aminteşti de el? Sau păcatul partenerului tău sau al altuia?

Astăzi, dragul meu, Dumnezeu nu mai vrea ca tu să fii conştient de păcatul tău (să-ţi ţii în seamă păcatul), pentrucă El nu-l mai ţine. Deci, bucură-te! Vino la El cu îndrăzneală şi aşteaptă ca El să te binecuvânteze pentrucă nu-ţi mai ţine în seamă păcatul!

By: Rely Tarniceri (traducere dupa Pastor Prince, Singapore)

2008-12-03T14:13:00.000-08:00

O, iarta-mi Te rog Doamne

O iarta-mi Te rog Doamne atatea rugaciuni
Prin care-Ti cer doar paine si paza si minuni,
Caci am facut adesea din Tine robul meu
Nu eu ascult de Tine, ci Tu de ce spun eu.
In loc sa vreau eu Doamne sa fie voia Ta
Iti cer, Iti cer intr-una sa faci Tu voia mea.
Iti cer s-alungi necazul, sa nu-mi trimiti ce vrai
Ci sa-mi slujesti in toate, sa-mi dai, sa-mi dai, sa-mi dai.
Gandindu-ma ca daca Iti cant si Te slavesc
Am drept sa-Ti cer intr-una sa faci tot ce doresc...

O, iarta-mi felul-acesta nebun de-a ma ruga
Si-nvata-ma ca altfel sa stau in fata Ta:
Nu tot cerand-Ti Tie sa fii Tu robul meu
Ci Tu cerandu-mi mie iar robul sa fiu eu.
Sa inteleg ca felul cel bun de-a ma ruga
E sa doresc ca-n toate sa fie voia Ta.

de Traian Dorz

2008-12-01T16:49:00.000-08:00

DEUTERONOMUL

Deuteronomul este cea de a cincea carte din Pentateucul lui Moise. Aceste cinci cărţi, numite de evrei şi Tora, alcătuiesc o veritabilă Biblie în miniatură, în ele vedem succesiv, ruina, răscumpărarea şi readucerea omului în părtăşie cu Dumnezeu, apoi călăuzirea divină şi dragostea lui Dumnezeu care reuşeşte mereu să ne scoată la capăt. Şi tot în ele căpătăm o revelaţie progresivă treptată a lui Dumnezeu către oameni. Geneza ne descopere suveranitatea lui Dumnezeu, în creaţie şi în alegerea Israelului; Exodul ne descopere puterea şi măreţia lui Dumnezeu; Leviticul adaugă la acestea sfinţenia divină, evidenţiată în îndemnul la punerea de o parte pentru Domnul; în Numeri ni se arată severitatea şi bunătatea manifestată de Dumnezeu în relaţia Lui cu oamenii, iar în Deuteronomul vom vedea dincolo de promisiuni şi pedepse credincioşia lui Dumnezeu. Această carte devine astfel nu numai ultima dintre cele cinci, ci şi o completare necesară a tuturor celorlalte.

Titlul: Numele cărţii vine de la două cuvinte din limba greacă: deuteros (a doua) şi nomos (lege). În secolul III dinainte de Cristos, învăţăţii care au tradus originalul ebraic în Septuaginta greacă au combinat aceste cuvinte pentru a obţine titlul cărţii, în fapt, Deuteronomul nu este o a doua lege, ci numai o repetare a legilor înaintea noii generaţii de evrei născuţi în pustie şi aflaţi acum în pragul intrării în Canaan.

Autorul: Aşa cum arată şi conţinutul, cu excepţia ultimului capitol în care moartea lui Moise este adăugată de altcineva ca un fel de apendix al cărţii, Deuteronomul este duiosul cîntec de lebădă al lui Moise. Adevăratul autor al cărţilor sfinte este însă altcineva. De peste 500 de ori ni se spune în textul Pentateucului că: „Dumnezeu a spus:...” sau „Domnul a vorbit lui Moise şi i-a spus:...” Deşi vom da mereu în schiţele noastre numele autorului uman al cărţilor Bibliei este bine să ţinem minte că veritabilul autor al lor rămîne Dumnezeu însuşi. Iată ce ne spune Petru în această privinţă: „Căci nici o proorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mînaţi de Duhul Sfînt" (2 Petru l:21; vezi şi 2 Tim. 3:16, 17).

Contextul istoric: Moise rosteşte aceste cuvinte în cîmpia Moabului, înainte de intrarea evreilor în Canaan şi cu puţin înainte de propria lui moarte. Deuteronomul acoperă o perioadă de timp de aproximativ două luni, incluzînd şi cele 30 de zile de jale după moartea lui Moise.

Data scrierii: Probabil în timpul unei singure săptămîni, cam cu o lună înainte de trecerea Iordanului (Deut. 1:1-3)

Conţinutul cărţii: Cartea este o colecţie de cuvîntări ţinute de Moise ca rămas bun înainte de despărţirea de copiii lui Israel. Aceste discursuri calde şi solemne au fost rostite în ceasul în care marele om se afla în pragul marii treceri din viaţa terestră spre viaţa cerească. Din înălţimea muntelui Pisga, el priveşte înapoi peste un secol de istorie plin cu evenimente de importanţă epocală. După încă o secţiune în care revine cu lămuriri la unele din legile primite anterior de Israel, Moise îşi întoarce privirea înspre viitor pătrunzînd profetic pînă către sfîrşitul istoriei lui Israel, după anticipata lor reîntoarcere în ţară.

Cuvinte cheie şi teme caracteristice: Deuteronomul este o carte de tranziţie. Ea marchează patru schimbări mari care s-au petrecut în viaţa Israelului. În primul rînd este vorba de tranziţia înspre o nouă generaţie. Cu excepţia lui Iosua, Caleb şi a lui Moise însuşi, toată mulţimea aceea de oameni scoasă din Egipt şi numărată la Sinai se prăpădise pe drumurile pustiei, în al doilea rînd este vorba despre o tranziţie înspre o nouă moştenire. Peregrinările prin pustie aveau să se sfârşească prin dobîndirea unui teritoriu în care să se aşeze naţiunea. În cel de al treilea rînd este
vorba despre tranziţia spre o nouă experienţă, spre un alt fel de viaţă în care corturile vor fi înlocuite cu case, viaţa nomadă va fi părăsită şi în loc de hrana pustiei vor începe să mănînce lapte, miere şi roadele Canaanului. Cea de a patra tranziţie, şi cea mai importantă va fi aceea înspre o nouă cunoaştere a lui Dumnezeu, înspre cunoaşterea că Dumnezeu este dragoste.
Începînd cu Geneza şi pînă la Numeri, textul Scripturii nu ne vorbeşte nicăieri explicit despre dragostea divină. Abia în Deuteronomul, li se explică evreilor motivaţia faptelor lui Dumnezeu: „El a iubit pe părinţii tăi, şi de aceea a ales sămînţa lor după ei" (Deut. 4:37). „Nu doar pentru că întreceri la număr pe toate celelalte popoare S-a alipit Domnul de voi şi v-a ales, căci voi sînteţi cel mai mic dintre toate popoarele. Ci, pentru că Domnul vă iubeşte...” (Deut. 7:7-8). „Şi numai de părinţii tăi S-a alipit Domnul ca să-i iubească; şi după ei, pe sămînţa lor, pe care v-a ales El dintre toate popoarele, cum vedeţi azi" (Deut. 10:5; vezi şi 23:5).
Vorbind de acest caracter de tranziţie al cărţii Deuteronomul, este bine să arătăm aici simetria care există între Vechiul Testament şi Noul Testament. Ambele încep cu cîte un grup de cinci cărţi istorico-legislative şi există o asemănare uimitoare între cea de a cincea carte a Vechiului Testament: Deuteronomul şi cea de a cincea carte a Noului Testament: Faptele Apostolilor. Cartea Faptelor Apostolilor este şi ea o carte de tranziţie. Ea marchează trecerea de la mesajul Evangheliilor la acela al epistolelor. Ca şi Deuteronomul, şi Faptele Apostolilor se adresează unei generaţii noi: generaţia „re-generaţilor" prin credinţa mîntuitoare în Cristos. Ca şi Deuteronomul şi ea vorbeşte despre o nouă posesiune: „Canaanul spiritual plin de tot felul de binecuvîntări cereşti în Cristos". Ca şi Deuteronomul şi ea vorbeşte despre o nouă experienţă: experienţa unei naşteri noi, a unei vieţi noi, a unei puteri noi prin locuirea Duhului Sfînt în cei credincioşi. Ca şi Deuteronomul şi ea marchează tranziţia înspre o nouă revelaţie a lui Dumnezeu: „Taina lui Cristos... care n-a fost făcută cunoscut fiilor oamenilor în celelalte veacuri... pentru ca domniile şi stăpînirile din locurile cereşti să cunoască acum, prin Biserică, înţelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu" (Efes. 3:4, 5, 10).
Ceea ce este încă şi mai izbitor este faptul că şi Deuteronomul şi Faptele Apostolilor sînt cărţile în care Dumnezeu le dă oamenilor o a doua şansă. Care şansă este în Deuteronomul? Este tocmai această „deuteros nomos", această repetare a legii, înainte de a-i preda conducerea lui Iosua, Moise le repetă evreilor legămîntul Legii. Despre care a doua şansă se vorbeşte în cartea Faptele Apostolilor? Este vorba despre cea de a doua oferire a împărăţiei cerurilor pentru poporul evreu, mai întîi în capitală, iar apoi în ţară şi în toate provinciile imperiului Roman. Despre aceste lucruri vom vorbi mai pe larg atunci cînd vom ajunge la ele, dar este bine să să le cunoaştem încă de pe acum.
Deuteronomul vorbeşte şi despre trinitatea lui Dumnezeu. Iată ce citim în pasajul din 6:4-5, numit de evrei şi „Shema": „Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru este un singur Domn. Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta". Domnul Isus însuşi ne-a spus că aceasta este cea mai mare dintre toate afirmaţiile Legii (Marcu 12:29-30). Evreii şi unitarienii văd în acest text o negare a trinităţii, dar o asemenea afirmaţie intră în conflict direct cu afirmaţiile textului. Cuvîntul folosit pentru numele lui Dumnezeu este aici: „Elohenu" forma genitivală a lui Elohim, despre care ştim deja că este o formă de plural. Citit în original, acest verset sună: „Iehova Elohenu, este singurul Iehova!" sau tradus: „Domnul Dumnezeii noştri, este singurul Domn!" Ba încă şi mai mult, pentru cuvîntul: „singurul" este folosit „echad" care numeşte o pluralitate şi nu „iachid" care defineşte unitatea absolută. Singularul de pluralitate se foloseşte şi în limba română atunci cînd zicem de exemplu: „un" ciorchine de struguri.
În această declaraţie solemnă din Legea repetată de Moise ni se dă cea mai înaltă afirmaţie de crez a religiei poporului Israel. Ea este astăzi şi temelia crezului creştin. Nici nu se putea să fie altfel. Dumnezeul evreilor este şi Dumnezeul nostru, căci în afara Lui nici nu există un altul. Mesia evreilor este Mesia al nostru, căci nici aici nu există un altul. Creştinismul este monoteist şi cristocentric.
Un alt pasaj de importanţă excepţională din Deuteronom este capitolul 28. El ne arată ceea ce ar fi putut deveni Israel dacă ar fi trăit în ascultare de Domnul (28:1-14). Cum aşa ceva nu s-a întîmplat, pasajul rămîne o referinţă despre vremea „mileniului" (vezi şi Isaia 60 pînă la 62; Zaharia 14:8-21, Ieremia 31:1-19, Deut. 30:1-10; Rom. 11:25-31). Versetele 47-49 ne vorbesc despre invazia romană din anul 70 d.Cr. şi de cumplita tragedie a măcelăririi evreilor, iar versetele 63-67 ni-i descriu pe evrei aşa cum trăiesc ei astăzi, „împrăştiaţi" printre toate popoarele lumii, „fără loc de odihnă", cu „inima fricoasă", aşteptînd îndurarea Dumnezeului lor şi venirea lui Mesia.
Moise a murit la vîrsta de 120 de ani (Deut. 34:7). El este singurul om pe care l-a îngropat Dumnezeu însuşi. Mormîntul lui a fost aşezat „în valea Moabului", dar nimeni nu i-a cunoscut locul „pînă în ziua de astăzi" (34:6). Dumnezeu a evitat astfel pericolul ca evreii să facă din Moise un idol. Dumnezeul creştin s-a pronunţat încă de atunci împotriva cultului morţilor. Biblia ne spune că pentru trupul lui Moise a fost o dispută între Diavol şi arhanghelul Mihail (Iuda 9) Moise a reapărut încă o dată pe pămînt pe muntele unde Domnul S-a schimbat la faţă înaintea ucenicilor Săi (Luca 9:30, 31). El a trăit dincolo de mormînt, continuînd să-L servească pe Dumnezeul răscumpărării sale.

SCHIŢA CĂRŢII
Introducere 1:1-5
I. O PRIVIRE ÎN URMĂ 1:6 - 4:33 a. Israel la Sinai, 1:6-18 b. Israel la Cadeş-Barnea, 1:19-46 c. Pribegia prin pustie, 2:1-25 d. Cucerirea ţării dinainte de Iordan, 2:26-3:22 e. Moise cere să vadă tara, 3:23-29 f. Îndemn, 4:1-40 g. Cetăţile de scăpare, 4:41-43
II. O PRIVIRE ÎN SUS 4:44 - 26:19 a. Cele 10 porunci, 4:44-5:33 b. Iubirea de Dumnezeu, 6:1-25 c. Nimicirea Cananiţilor, 7:1-26 d. Porunca aducerii aminte, 8:1-10:11 e. Ce cere Dumnezeu, 10:12-11:25 f. Binecuvântarea şi blestemul, 11:26-32 g. Stîrpirea idolatriei, 12:1-13:18 h. Mîncări curate şi necurate, 14:1-21 i. Zeciuielile, 14:22-29 î. Anul sabatic, 15:1-23 j. Sărbătorile evreieşti, 16:1-17
Porunci pentru: k. judecători, 16:18-17:13 l. împăraţi, 17:14-20
m. Leviţi, 18:1-18 n. ghicitori şi vrăjitori, 18:9-14 o. primirea lui Mesia, 18:15-22 p. profeţi, 18:20-22
Porunci pentru relaţii sociale: r. Cetăţile de scăpare, 19:1-13 s. Hotarele proprietăţii, 19:14 ş. Martorii mincinoşi, 14:15-21 t. Militărie, 20:1-14 ţ. Cetăţile cucerite, 20:15-20 u. Omoruri, 21:1-9 v. Viaţa de familie, 21:10-22:30 x. Prozeliţii şi adunarea Domnului, 23:1-18 y. Protejarea celui mai slab, 23:19-25:19 z. Cele dintîi roade, 26:1-19
III. O PRIVIRE ÎNAINTE 27 - 30 a. Stabilirea cadrului, 27:1-26 b. Binecuvîntările, 28:1-14 c. Blestemurile, 28:15-68 d. Legămîntul Palestinian, 29:1-30:20
Încheiere a. Cuvinte de rămas bun, 31:1-29 b. Cîntarea lui Moise, 31:30-32:47 c. Testamentul lui Moise, 32:48-33:29 d. Moartea lui Moise, 34:1-12

2008-12-01T16:41:00.000-08:00

NUMERI

În mod prioritar, Vechiul Testament este cartea poporului evreu. Toate cărţile lui trebuiesc judecate prin prisma existenţei şi destinului acestui popor de excepţie. Cartea Genezei ne-a arătat coordonatele cosmice şi terestre în care a apărut acest neam. Capitolul 11 din cartea Genezei este pragul de debut al poporului Israel. Dumnezeu însuşi intervine în istorie şi-l cheamă pe Avram din cetatea păgînă Ur, aflată în Caldeea, la vărsarea Tigrului şi Eufratului în golful Persic. Ales de gestul suveran al lui Dumnezeu, acest Avram devine Avraam, tatăl unei mari mulţimi (Gen. 17:5), şi strămoşul tuturor evreilor. Finalul cărţii Geneza îi găseşte pe urmaşii acestui foarte important personaj istoric părăsind temporar Canaanul spre a se muta în Egipt.
Cartea Exodul ne arată cum familia celor 12 seminţii ale lui Iacov, nepotul lui Avraam creşte numeric depăşind stadiul unui simplu grup etnic şi devine un popor care stîrneşte teama egiptenilor. Citim apoi cum Dumnezeu însuşi intervine cu mînă tare în Egipt spre a-l determina pe Faraon să-i lase pe evrei să plece spre a se întoarce înapoi în ţara promisă lui Avraam, ţara Canaanului. După ieşirea din Egipt, Dumnezeu dă acestui popor un cod de legi teocratice în virtutea căruia „Elohim" Dumnezeul cel atotputernic, devine Iehova, Dumnezeul evreilor. Israelul îşi întăreşte statutul de popor ales şi îşi însuşeşte o viaţă cultică corespunzătoare. Leviticul redă amănunţit prevederile morale, sociale şi ceremoniale ale codului teocraţie de legi date evreilor. Cartea Numeri, la care am ajuns acum, cuprinde încă o etapă în drumul împlinirii fiinţei naţionale evreieşti. Poporul format în Egipt şi căruia i s-a dat în pustie o Constituţie, este acum în drum spre vatra în care-şi va aşeza copiii. Dumnezeu îi conduce înainte ca să le dea Canaanul. Se vor lăsa ei conduşi de Dumnezeu în această ţară nouă şi prosperă, dar necunoscută şi potenţial pericuIoasă? Aceasta este întrebarea la care răspunde conţinutul acestei cărţi.

Titlul: Evreieşte, cartea se numeşte: „În pustie". Cei 70 de învăţaţi care au tradus Biblia din ebraică în greceşte la Alexandria în Egipt, au numit-o în Septuaginta: „Aritmoi", numărătorile. Titlul din limba română vine din traducerea latină în care această carte se numeşte chiar aşa: „Numeri".

Autorul: Toată lumea este unanimă în părerea că autorul cărţii este Moise.

Data scrierii: Probabil între anii 1450-1410 î.Cr.

Contextul istoric: La o lună şi jumătate după clădirea Cortului are loc cea dintîi numărătoare a poporului (Numeri 1:1- 4:49). Acest recensămînt a fost necesar pentru a determina capacitatea militară a naţiunii şi pentru a rîndui aşezarea taberei lui Israel în jurul clădirii Cortului. Fără nici o îndoială că numărătoarea a fost necesară şi pentru reglementările administrative şi economice. Mulţimea de peste două milioane de persoane avea nevoie de puţină ordine şi disciplină economică şi administrativă. Apoi urmează marea tragedie: poporul refuză să se încreadă în Dumnezeu pentru cucerirea Canaanului şi Dumnezeu hotărăşte să-i rătăcească prin pustie timp de 40 de ani. După această perioadă are loc cea de a doua numărătoare (Num. 26:1- 65). Toată mulţimea celor ce trecuseră de 20 de ani cu prilejul neascultării, pieriseră deja în pustie. Numai Iosua şi Caleb au fost cruţaţi. Ei vor conduce de acuma poporul. Au loc ultimele pregătiri înainte de a trece la cucerirea ţării. Poporul adunat la Cadeş este numărat încă o dată. Numărul lor este aproximativ egal cu numărul celor ce, cu 40 de ani în urmă, fuseseră scoşi din Egipt.

Tema cărţii: Cineva a zis că: (1) în Geneza vedem ruina omului, (2) în Exodul vedem răscumpărarea omului, (3) în Levitic vedem închinăciunea omului, iar (4) în Numeri vedem omul
în umblarea lui cu Domnul. Şi numărătorile şi pribegia timp de 40 de ani prin pustie susţin acest punct de vedere.
Lecţia principală din cartea Numeri este că poporul lui Dumnezeu trebuie să umble prin credinţă dacă vrea să înainteze. Pentru a sublinia acest adevăr, textul relatează abateri de la această regulă şi sfîrşitul lor tragic: neascultarea întregului popor (Num. 11:1), neascultarea lui Aaron şi Maria (Num. 12:1, 9-10), refuzul de intra în ţara promisă (Num. 14:2-3, 26-30), neascultarea lui Moise (Num. 20:12), idolatria poporului (Num. 25:3, 8-9). În ciuda acestor greşeli ale poporului, Dumnezeul legămîntului făcut cu ei i-a purtat cu credincioşie avînd grijă în mod miraculos de ei în cei 40 de ani de pribegie în pustie şi i-a făcut să ajungă în final în binecuvîntată ţară a Canaanului.
Noul Testament preia lecţia neascultării din cartea Numeri şi o foloseşte pentru a imprima creştinilor o viaţă de credinţă şi de deplină ascultare faţă de Domnul (Ioan 3:14; l Cor. 10:1-12; 2 Petru 2:l5-16; Apoc. 2:14; Iuda 11)

Conţinutul cărţii: Aşezarea conţinutului acestei cărţi este unică în felul ei şi, o dată înţeleasă, ne va ajuta să păstrăm foarte uşor în memorie evenimentele cărţii. De la o primă privire observăm că avem de a face cu două generaţii de oameni: cea dintîi, care ieşise din Egipt dar care avea să piară în pustie, şi cea de a doua, care s-a născut în pustie şi avea să cucerească Canaanul. Primele 14 capitole tratează problema primei generaţii, ultimele 16 capitole istorisesc ceea ce s-a întîmplat cu generaţia născută în pustie, iar între ele există grupul capitolelor 15-20 în care aflăm ceea ce s-a întîmplat pe drumurile pustiei în acea perioadă de tranziţie de 40 de ani. De unde ştim că de la capitolul 21 începe relatarea evenimentelor din viaţa generaţiei născute în pustie? Textul din Num. 33:38 ne spune că moartea lui Iosua descrisă în Num. 20:22-29 s-a petrecut: „în al patruzecilea an după ieşirea copiilor lui Israel din ţara Egiptului, în luna a cincea, în cea dintîi zi a lunii".

Cuvinte cheie şi teme caracteristice: Cartea Numeri mai poate fi numită şi „cartea călătoriilor şi popasurilor" (Num. 33:1-2) sau „cartea cîrtirilor" (Num. 11:1, 4; 12:2; etc. Ps. 95:10). Cel mai cunoscut pasaj al cărţii este întîmplarea cu şarpele de aramă (Num. 21:4-9) pe care o preia Domnul Isus în Ioan 3:14-17 aplicînd-o la propria Lui răstignire pentru mîntuirea lumii. Alte tipuri care îl prevestesc pe Cristos sînt: stînca lovită (Num. 20:7-11) şi cetăţile de scăpare (Num. 35).
Insuficienţa aşezămintelor Vechi Testamentale pentru mîntuire este ilustrată profetic de evenimentele petrecute în Num. 20. În acest unic capitol ne întîlnim cu moartea Mariei, cu păcatul lui Moise şi cu moartea lui Aaron. Maria este reprezentativă pentru oficiul profeţiei, Aaron este reprezentantul preoţiei Vechi Testamentale, iar Moise este prin excelenţă reprezentantul Legii. Nici unul dintre aceşti trei oameni nu a putut intra în ţara promisă. Această misiune a fost păstrată pentru Iosua, care în nume şi misiune este un reprezentant al Căpeteniei mîntuirii noastre: Domnul Isus Cristos.
SCHIŢA CĂRŢII
I. CEI IEŞIŢI DIN EGIPT 1-14 a. Numărarea Israeliţilor, 1:1-4:49 b. Poziţia semintiilor în tabără, 2:1-34 c. Poziţia şi slujbele leviţilor, 3:1-4:49
SFINŢIREA POPORULUI a. Prin izgonirea celor necuraţi, 5:1-4 b. Prin despăgubirea pentru furt, 5:4-10 c. Prin clarificări în căsnicie, 5:11-31
d. Prin legea Nazireatului, 6:1-21 e. Prin binecuvîntarea poporului, 6:22-27 f. Prin darurile căpeteniilor, 7:1-89 g. Prin închinarea leviţilor, 8:1-26 h. Prin ţinerea Paştelor, 9:1-14 i. Prin călăuzirea divină, 9:15-10:10 P
PLECAREA DIN SINAI a. Începutul călătoriei, 10:11-28 b. Socrul lui Moise, 10:29-36 c. Începutul cîrtirilor, 11:1-3 d. Cîrtirea poporului, 11:4-35 e. Cîrtirea Mariei, 12:1-16
ISCODIREA ŢĂRII a. Trimiterea celor 12 iscoade, 13:1-20 b. Iscodirea ţării, 13:21-25 c. Raportul iscoadelor, 13:26-33 d. Necredinţa poporului, 14:1-10 e. Mînia lui Dumnezeu, 14:11-12 f. Mijlocirea lui Moise, 14:13-19 g. Pedepsirea celor necredincioşi, 14:20-38 h. Pedepsirea celor neascultători, 14:39-45
II. 40 DE ANI ÎN PUSTIE 15-20 a. Legi asupra jertfelor, 15:1-21 b. Păcatele fără voie, 15:22-31 c. Călcarea Sabatului, 15:32-36 d. Ciucurii de la veşminte, 15:37-41
CONTESTAREA Şl CONFIRMAREA PREOŢIEI a. Core, Datan şi Abiram, 16:1-50 b. Toiagul lui Aaron, 17:1-13 c. Responsabilităţile preoţilor, 18:1-7 d. Privilegiile preoţilor, 18:8-32 e. Vaca roşie, apa de curăţie, 19:1-22
MARIA, MOISE, AARON a. Moartea Mariei, 20:1 b. Păcatul lui Moise, 20:2-13 c. Împotrivirea Edomiţilor, 20:14-21 d. Moartea lui Aaron, Eleazar, 20:22-29
III. CEI NĂSCUŢI ÎN PUSTIE 21-36 a. Înfrîngerea şi biruinţa de la Arad, 21:1-3 b. Şarpele de aramă, 21:4-9 c. Alte călătorii, 22:10-35
BALAAM, PROFETUL VRĂJITOR a. Balaac trimite după Balaam, 22:1-14 b. Măgăriţa lui Balaam, 22:15-41 c. Balaam binecuvîntează, 23:1-30
d. Balaam confirmă binecuvîntarea, 24;1-14 e. Steaua lui Iacov, 24:15-25 f. Şiretlicul lui Balaam, 25:1-15 (31:16) g. Omorîrea Madianiţilor, 25:16-18
O NOUĂ NUMĂRĂTOARE a. A doua numărătoare, 26:1-65
REPETAREA UNOR LEGI a. Lege asupra moştenirii, 27:1-11 b. Iosua, urmaşul lui Moise, 27:12-23 c. Jertfa zilnică, 28:1-15 d. Jertfe de Paşte, 28:16-25 e. Jertfele de Rusalii, 28:26-31 f. Jerfe în ziua trîmbiţei, 29:1 -6 g. Jertfe pentru ziua ispăşirii, 29:7-11 h. Jertfe pt. sărbătoarea corturilor, 29:12-40 i. Lege asupra juruinţelor, 30:1-2 î. Juruinţa femeilor, 30:3-16
BIRUINŢA ASUPRA MADIANIŢILOR a. Lupta, 31:1-24 b. Împărţirea prăzii, 31:25-54
ŢARA DE DINCOLO DE IORDAN a. Ruben şi Gad aleg Galaadul, 32:1-32 b. Cucerirea Galaadului, 32:33-42
RECAPITUALREA CĂLĂTORIILOR a. Din Egipt pînă la Sinai, 33:15 b. De la Sinai pînă la Cades, 33:16-36 c. De la Cades la cîmpia Moabului, 33:37-49
VOIA DOMNULUI PENTRU CANAAN a. Canaaniţi trebuiesc nimiciţi, 33:50-56 b. Hotarele Canaanului, 34:1-29 c. Cetăţile Leviţilor, 35:1-8 d. Cetăţile de scăpare, 35:9-34 e. Moştenirea femeilor, 36:1-13

2008-11-28T13:07:00.000-08:00

Atinge-ma, Isuse...

Atinge-mi gura Domnul meu iubit
Sa pot vorbi cuvinte deslusite,
Si-acestea sa zideasca spre zenit
O împaratie din fiinte sfinte.

Fa-mi limba pentru Tine-un instrument
Ca sa atraga multi la mântuire,
La fel ca pana unui scriitor ivent
Sa desluseasca versuri de iubire.

Îndreapta-mi azi privirea catre cer
Sa pot vedea a Ta nemarginire,
As vrea sa ma desprind de cei ce pier
Si sa traiesc cu Tine-n nemurire.

Îndreapta-mi si piciorul pe carare
Sa mearga-acolo unde Tu, Te duci,
Sa nu fiu pricina de întristare!
Pentru acei ce ratacesc prin lunci.

Fa eii sa vada-n mine chipul Tau
Sa se întoarca fara sovaire!
Sa preamareasca-apoi pe Dumnezeu
Sa-si pregateasca fiinta de rapire .

Fa-mi inima Isuse o camara,
Ajuta-mi sa sortez ce pun în ea,
Cuvinte de zidire sa apara
Sa poata toti simtii iubirea mea.

Ia-mi gândul de aici, din pribegie,
Si poarta-l pe al cerului hotare
Sa simt Isuse-a Ta împaratie,
Si sa grabesc unde e vesnic soare.

O fa din viata mea Doamne-o candela
Sa lumineze pentru-acel pierdut!
Sa poata toti gasi o sfânta perla
Pe Domnul, care asa mult ne-a iubit.

El este perla mântuiri noastre
Valoarea cea mai mare pentru om
Prin EL vom trece dicolo de astre
În ziua când veni-va Sfântul Domn.

Atinge-mi duhul cu al Tau Cuvânt
Sa-naintez pe drumul nemuririi
Iar când voi parasi acest pamânt
Fa sa am loc în Cortul Întâlnirii.

Amin.

2008-11-24T18:20:00.000-08:00

LEVITICUL

Cei mai mulţi dintre aceia care au avut dorinţa sinceră de a citi Biblia de la un capăt la altul s-au poticnit la cartea Leviticul! Trebuie s-o spunem şi noi: această carte nu este ca toate celelalte. Dar, faptul acesta nu o face mai puţin importantă, ci îi sporeşte şi mai mult însemnătatea unică. Deşi ea pare plicticoasă la citit, în ea se găsesc multe comori de extraordinară valoare. Plicticoasă pentru cititorul superficial, Leviticul se deschide ca o comoară de frumuseţi în faţa celui care este gata să facă un mic efort de studiu. Cartea aceasta nu ne-a fost dată pentru a fi citită, ci pentru a fi studiată.

Titlul: Numirea din limba română vine din traducerea grecească cunoscută sub numele de „Septuaginta" şi lămureşte specificul acestei cărţi. Leviticul este un cod de prevederi legale şi rituale dedicat Leviţilor, adică urmaşilor lui Levi, unul dintre cei 12 fii ai lui Iacov, care fuseseră aleşi de Dumnezeu să alcătuiască preoţia lui Israel (Gen. 46:1-27).

Autorul: De 56 de ori este scris în text că Dumnezeu a vorbit aceste cuvinte lui Moise, care le-a scris apoi el însuşi sau le-a dictat altora spre a fi scrise (vezi Lev. 4:1; 6:1; 8:1; 11:1; 12:1). Domnul Isus certifică faptul că această carte îi aparţine lui Moise (Marcu l:44 cf. Lev. 13:49).

Contextul istoric: Cartea Exodul se termină cu terminarea construirii Cortului întîlnirii, făcut „după chipul care i s-a arătat lui Moise pe munte". Cum trebuiau să folosească evreii această construcţie? Reglementările aşezate în cartea Leviticul sînt răspunsul la întrebarea aceasta. Ele i-au fost date de Dumnezeu lui Moise în timpul de o lună şi 20 de zile cît a durat construirea Cortului (Exod. 40:17) şi în perioada plecării poporului Israel de la muntele Sinai (Num. 10:11).

Conţinutul cărţii: Să spunem de la început că au existat patru plîngeri majore împotriva conţinutului acestei cărţi. Mai întîi au fost aceia care au susţinut că este imposibil să poţi înţelege şi explica ritualurile şi simbolurile cărţii Leviticul. Pentru aceşti critici, citirea cărţii nu poate aduce nici un fel de cîştig spiritual. Apoi sînt cei ce susţin că oricum cartea aceasta nu prezintă nici un fel de importanţă pentru creştinii de astăzi deoarece aşezămintele legămîntului Mozaic sînt depăşite şi n-au nici un fel de aplicabilitate în Biserică. A treia plîngere este aceia că impresia generală produsă de rigorile şi aşezămintele crude şi sîngeroase descrise în acest text sînt în contradicţie clară cu imaginea despre Dumnezeu pe care ne-o pun înainte celelalte cărţi ale Bibliei; în sfîrşit, a patra plîngere împotriva Leviticului vine din partea celor care zic că este foarte dificil de studiat această carte din cauză că nu este exprimată într-o expunere ordonată. Este uşor să urmăreşti desfăşurarea evenimentelor în Geneza şi Exodul, dar este aproape imposibil să înţelegi cum se succed lucrurile în Leviticul.
Un foarte scurt cuvînt introductiv despre conţinutul Leviticului va risipi imediat aceste pretinse obstacole şi va arăta că această carte nu este depăşită de loc, că abundă în valori spirituale fără de care creştinismul veacului acesta ar fi mai sărăcit, că îl prezintă pe Dumnezeu în toată splendoarea caracterului Său şi că textul ei urmăreşte un plan prestabilit, armonios şi bine alcătuit. Toate cărţile care urmează în Biblie după Leviticul sînt marcate de culoarea specifică a acestei cărţi. Iată de ce este impoartant să o cunoaştem şi să ne familiarizăm cu terminologia şi cu conţinutul ei.

Cuvinte cheie şi teme caracteristice: Cartea aceasta este un manual al preoţimii şi este înţesat de termeni specifici ca aceştia: „jertfă" (apare de 42 de ori), „preot" (de 189 de ori), „sînge" (de 86 de ori), „sfînt" (de 87 de ori) şi „ispăşire" (de 45 de ori). Reglementările din această carte subliniază necesitatea sfinţeniei în trup şi în suflet. Fraza: „să fiţi sfinţi, căci Eu sînt
sfînt" se repetă mereu ca un avertisment şi ca o aducere aminte (Lev. 11:44, 45; 19:2; 20:7, 26). Noul Testament citează din textul şi temele Leviticului de peste 90 de ori.

Scopul principal al cărţii: Leviticul a fost scris ca să arate Israelului cum să trăiască în sfinţenie. Lucrul acesta era necesar pentru că Dumnezeu hotărîse ca Israelul să fie instrumentul prin care să fie realizat planul de mîntuire pentru toate celelalte neamuri. Metoda lui Dumnezeu pentru imprimarea unui tipar de sfinţenie a fost întreită: jertfele, cu mesajul că „fără vărsare de sînge nu există iertare", poruncile ca o mărturie a caracterului divin şi a conduitei cerute de Dumnezeu şi pedepsele, anexate poruncilor ca un avertisment despre inflexibilitatea sfinţeniei divine. Leviticul a fost destinat să pregătească Israelul şi omenirea pentru venirea lui Cristos, prin trezirea sentimentului de vinovăţie şi de nevoie după o jertfă de ispăşire, întregul ritual desfăşurat la Cortul întîlnirii era o trimitere spre lucrarea viitoare a Domnului Isus şi spre sacrificiul suprem depus de El pe altarul din dealul Golgotei.

Valoarea perpetuă: În primul rînd, Leviticul este o revelaţie a caracterului lui Dumnezeu, iar acesta este acelaşi ieri, astăzi şi în veci. În al doilea rînd, el prezintă felul lui Dumnezeu de a lucra cu oamenii. Nici acesta nu se schimbă. Sfinţenia lui Dumnezeu ne descopere mereu vinovăţia noastră şi nevoia noastră după Mijlocitorul, harului şi al iertării. În al treilea rînd, Leviticul este o mostră de cod moral din domeniul teocraţiei. Deşi textul este foarte vechi, orice grup legislativ care se respectă ar face bine să stăruiască asupra lui ori de cîte ori au de imprimat societăţii norme care să-i garanteze stabilitatea şi propăşirea. În al patrulea rînd, şi cel mai important dintre toate, Leviticul este o comoară de tipuri şi simboluri care ni-L prezintă pe Cristos în toată gloria şi splendoarea Lui trecută, prezentă şi viitoare. Nu trebuie să facem greşala să credem că dacă unele dintre aceste simboluri şi tipuri au fost deja împlinite, toate se găsesc în aceiaşi situaţie. Dacă este să ţinem seama de aluziile Noului Testament, multe tipuri şi simboluri îşi aşteaptă încă împlinirea. Iată de exemplu simbolurile înscrise în sărbătorile naţionale evreieşti. Primele două, Paştele şi Cincizecimea şi-au trăit împlinirea la cea dintîi venire a Domnului. Ce vom zice însă despre maiestuoasa Zi a Ispăşirii pentru întregul popor Israel? Am văzut din Evanghelii şi Epistole că Isus Cristos a intrat în cer ca Mare Preot şi a săvîrşit curăţirea tuturor lucrurilor, dar cum rămîne cu restul ritualului din sărbătoare: cu reîntoarcerea Lui la poporul care aştepta afară şi cu binecuvîntarea pe care trebuie s-o împartă asupra tuturor? S-a împlinit şi aceasta? Cum rămîne cu celelalte două sărbători din calendar? Ce se poate spune despre împlinirea Sărbătorii Trîmbiţelor şi despre acel magnific „An Sabatic"? Dar cu extraordinarul an „al jubileelor"? Istoria trecută şi prezentă nu prezintă nici un eveniment care să poată corespunde cu aceste semnificaţii. Prin urmare, Leviticul este dovedit a fi încă o carte care trebuie studiată pentru anticiparea, înţelegerea şi aşteptarea vremurilor viitoare. Acele vremi în care „pînă şi pe zurgălăii cailor va sta scris: „Sfinţi Domnului" (Zaharia 14:20).
Pentru o înţelegere corectă a cărţii Leviticul trebuie să avem un punct de plecare corect. El se găseşte în primul verset din primul capitol al cărţii: „Domnul a chemat pe Moise; i-a vorbit din Cortul întîlnirii..."
Anterior Dumnezeu le vorbise de pe muntele Sinai. Fusese un glas de Dumnezeu pentru un popor vinovat, cu care nu făcuse încă un legămînt. De data aceasta Dumnezeu vorbeşte poporului din interiorul Cortului. Este glasul Dumnezeului intrat într-o relaţie de părtăşie cu poporul Său prin intermediul jertfelor şi al iertării. Cartea Leviticul nu vorbeşte poporului ca să-l mîntuiască (lucrul acesta se săvîrşise prin jertfirea mielului pascal cu prilejul scoaterii din Egipt), ci pentru a-l învăţa cum să rămînă într-o relaţie bună cu Dumnezeul mîntuirii lor. În interpretările lor tipice, jertfele din această carte ne dezvăluie frumuseţea jertfei Domnului Isus în multiplele ei faţete prin care îşi exercită eficacitatea spre cei ce deja sînt mîntuiţi şi au intrat într-o relaţie nouă cu Dumnezeu fiind justificaţi prin credinţă. Acesta este punctul de plecare al cărţii Leviticul. El este o continuare
firească a Genezei şi Exodului. În Geneza putem vedea remediul pregătit de Dumnezeu pentru ridicarea omului din căderea sa: „Sămînţa femeii"; în Exodul vedem răspunsul lui Dumnezeu la strigătul desnădăjduit al omului aflat în robie: „sîngele Mielului"; în Leviticul vedem tot ceea ce are nevoie omul ca să păstreze o relaţie bună cu Dumnezeu: un Preot, o Jertfă şi un Altar. Pe merit, Leviticul ocupă locul central în cele cinci cărţi ale lui Moise, căci prin învăţătura lui despre mijlocire prin preot, jertfă şi altar, el este adevărata inimă a Pentateucului - şi în fapt, a Evangheliei.
Leviticul stă faţă de Exodul în aceiaşi relaţie pe care o au Epistolele cu Evangheliile, în Evanghelii noi sîntem „eliberaţi" prin sîngele Mielului, în Epistole ajungem să fim locuiţi de Duhul Sfînt al lui Dumnezeu, în Evanghelii Dumnezeu ne vorbeşte din afară, în Epistole el glăsuieşte din lăuntru. În Evanghelii noi avem baza părtăşiei noastre cu Dumnezeu: răscumpărarea, în Epistole găsim umblarea noastră în părtăşia cu Dumnezeu: sfinţirea. Ca şi în Leviticul, şi în Epistole ne sînt prezentate multiplele faţete ale lucrării de ispăşire manifestate de Dumnezeu faţă de cei care sînt deja mîntuiţi.

Împărţirea cărţii: Există două părţi distincte: pînă la capitolul 17 şi de la capitolul 17 la sfîrşit. Prima parte se ocupă de probleme ne-morale, iar cea de a două parte se ocupă de probleme morale. Prima parte are de a face cu întinăciunea ceremonială şi fizică, în timp ce a doua parte se ocupă de întinarea morală şi spirituală. Cea dintîi reglementează o curăţenie a inimii, iar cea de a doua defineşte limitele unei vieţuiri în absolută curăţie.
SCHIŢA CĂRŢII
I. BAZA PĂRTĂŞIEI: JERTFA 1 - 17
JERTFELE a. Arderile de tot, 1:1-17 b. Jertfele de mîncare, 2:1-16 c. Jertfele de mulţumire, 3:1-17 d. Jertfele pentru ispăşire, 4:1-5:13 e. Jertfele pentru vină, 5:14-6:7 f. Lămuriri la legile expuse, 6:8-7:38
PREOŢII a. Consacrarea în slujbă, 8:1-36 b. Inaugurarea slujirii, 9:1-24 c. Denaturarea slujirii, 10:1-20
OAMENII a. Curăţia în mîncare, 11:1-47 b. Curăţia după naştere, 12:1-8 c. Curăţia în caz de lepra, 13:1-14:57 d. Necurăţia bărbatului, 15:1-18 e. Necurăţia femeii, 15:19-33 f. Sărbătoarea ispăşirii, 16:1-34
ALTARUL a. Singurul loc pentru jertfă, 17:1-9 b. Interdicţia de a mînca sînge, 17:10-16
II. ROADA PĂRTĂŞIEI: SFINŢIREA 18-27
OAMENII a. Sfinţire în relaţiile trupeşti, 18:1-30 b. Sfinţire în viaţa zilnică, 19:1-37 c. Pedepse pentru sfidarea sfinţirii, 20:1-27
PREOŢII a. Porunci privitoare la preoţi, 21:1-22:16
SĂRBĂTORILE a. Sabatul, 23:1-3 b. Paştele, 23:4-8 c. Rusaliile, 23:8-22 d. Anul nou şi trîmbiţele, 23:23-25 e. Ziua ispăşirii, 23:26-32 f. Sărbătoarea corturilor, 23:33-44
ULEIUL Şl PÎINEA a. Untdelemnul pentru sfeşnic, 24:1 ;4 b. Pîinile pentru punerea înainte, 24:5-9
FELURITE PEDEPSE a. Pedeapsa celui ce huleşte, 24:10-16 b. Pedeapsa celui ce ucide, 24:17-23
RÎNDUIELI PENTRU ŢARA CANAANULUI a. Odihna pămîntului, 25:1-7 b. Anul de veselie, 25:8-55 c. Binecuvîntarea şi blestemul, 26:1-46 d. Pocăinţa, 26:40-46 e. Juruinţele, 27:1-29 f. Zeciuielile, 27:30-34

2008-11-24T18:07:00.000-08:00

EXODUL

Exodul urmează Genezei în acelaşi fel în care Noul Testament urmează Vechiului Testament. Geneza ne vorbeşte despre căderea omului la toate examenele şi în toate privinţele; Exodul este descrierea glorioasei intervenţii a Dumnezeului pornit în răscumpărarea creaturii pierdute. Ea ne vorbeşte despre un Dumnezeu suveran care a hotărît în bunăvoinţa Lui să mîntuiască.
Exodul este prin excelenţă cartea care ne vorbeşte mai clar decît oricare alta din Vechiul Testament despre lucrarea de mîntuire. Acţiunea ei debutează în plină tragedie umană, dar se termină cu un triumf al slavei; începe prin a ne spune cum Dumnezeu s-a coborît plin de har în scena lumii pentru a izbăvi un popor pe care-l iubeşte şi se termină cu declaraţia că Dumnezeu a coborît în norul slavei pentru a locui în mijlocul acestui popor răscumpărat.

Titlul: Titlul românesc vine dintr-o traducere a Bibliei evreieşti în limba greacă numită „Septuaginta". Exodul sau „Ieşirea" este o numire cum nu se poate mai nimerită pentru această carte în care Dumnezeu ne relatează despre ieşirea poporului ales din ţara în care suferiseră crunt ca robi timp de cîteva generaţii. Termenul „exod" se află scris ca atare în 19:1, iar în varianta lui grecească apare în cuprinsul Noului Testament în Evrei 11:22, Luca 9:31 şi 2 Petru 1:15 (în ultimele două texte cu sensul de ieşire ca o „trecere dincolo" în altă realitate).

Autorul: Încă din timpul lui Iosua, cartea i-a fost atribuită lui Moise (Iosua 8:31-35; cf. Exodul 20:25), părere confirmată apoi şi de Domnul Isus (Marcu 12:26). Datele cărţii ne fac să credem că autorul ei a fost într-adevăr un om cu o foarte aleasă educaţie, care a locuit în Egipt un timp îndelungat şi a fost el însuşi martor ocular la evenimentele descrise. Autorul a fost familiarizat cu ciclul recoltelor din valea inferioară a Nilului (Exodul 9:31-32); descrierile lui sînt foarte precise şi clare (Exodul 2:3, 12), dîndu-ne amănunte pe care numai un martor ocular putea să le observe (Exodul 15:27).
Data scrierii: Probabil între anii 1445 -1440 î.Cr.

Subiectul: Tema acestei cărţi este eliberarea din robia egipteană, ca o împlinire a promisiunii făcute în Geneza 15:13-14. Această izbăvire a fost îndeplinită în urma unor intervenţii miracuIoase din partea lui Dumnezeu (plăgile din Exodul 7:14 -12:36) şi n-a cerut din partea evreilor decît o încredere totală în eficacitatea sîngelui simbolic vărsat (Exodul 12:1-13). Ca şi în Noul Testament, eliberarea (sau mîntuirea) are ca scop aducerea celor eliberaţi într-o stare de strînsă părtăşie cu Dumnezeu. După realizarea ieşirii din Egipt, poporului evreu îi este dată Legea, împreună cu o mulţime de alte descoperiri despre adevărata închinăciune înscrisă în tiparul şi simbolurile Cortului întîlnirii. La toate acestea sînt adăugate reguli care reglementează apropierea de Dumnezeu prin intermediul jertfelor practicate de preoţi.
În cartea Exodul, Dumnezeu, care se apropiase pînă atunci de popor pe baza legămîntului Avraamic, îi aşează pe evrei aproape de Sine însuşi prin prerogativele unui alt legămînt: cel Mozaic.
Legămîntul Avraamic dat în Gen. 12:2-3 fusese întreit în semnificaţie: (1) anunţa transformarea lui Avraam într-un popor foarte mare, (2) îi promitea lui Avraam patru binecuvîntări personale şi (3) prin evrei, făgăduia neamurilor trei lucruri distincte: a. „Voi binecuvînta pe cei ce te vor binecuvînta", b. „voi blestema pe cei ce te vor blestema" şi c. toate familiile pămîntului vor fi binecuvîntate în tine" (aceasta din urmă fiind încă o confirmare a „proto-evengheliei" din Gen.3:15 care vestise deja hotărîrea că Cel care va veni din sămînţa femeii (Isus) va zdrobi capul şarpelui (Satan).
Legămîntul Mozaic era cuprins tot în trei secţiuni distincte, după cum urmează: (1) Legea lui Dumnezeu despre neprihănire (Exodul 20:1-26), (2) legile pentru judecată, hotărînd în problemele vieţii sociale ale poporului Israel (Exodul 21:1 - 24:11) şi (3) poruncile care reglementau aspectele închinăciunii religioase a poporului Israel (Exodul 24:12 - 31:18). Aceste trei elemente formează împreună ceea ce Noul Testament numeşte mai tîrziu generic „Legea" (Matei 5:17, 18).
Relaţia dintre legămîntul Avraamic şi legămîntul Mozaic este analizată în profunzime de autorul epistolei către Galateni. Legea mozaică a fost „aducătoare de moarte" (2 Cor. 3:7-8), poruncile, în rînduielile lor ofereau poporului în persoana Marelui Preot un mijlocitor care să facă ispăşirea pentru ei, iar în mulţimea de jertfe era ascunsă „acoperirea" păcatelor pînă la împlinirea vremii, în anticiparea Crucii mîntuitoare a Domnului Isus (Evrei 5:1-3; 9:6-9; Rom. 3:25-26). Astăzi, creştinul nu se mai află sub acest legămînt Mozaic al faptelor, ci a trecut sub prerogativele pline de har ale Legămîntului celui Nou (Rom. 3:21-27; 6:14-15; Gal. 2:16; 3:10-14, 16-18, 24-26; 4:21-31; evrei 10:11-17).
Legămîntul Mozaic nu a desfinţat legămîntul Avraamic, ci doar i-a adăugat ceva temporar, menit să aibă valabilitate doar pînă la venirea acelei „seminţe" care va aduce deplina împăcare (Gal. 3:17-19). Prin intermediul legilor şi poruncilor, Dumnezeu le-a arătat oamenilor normele neprihănirii şi dreptăţii divine. Experienţa trăirii sub pretenţiile Legii i-a convins pe evrei de natura lor păcătoasă, în timp ce preoţia şi mulţimea de jertfe trebuia să le vorbească despre o cale de ieşire de sub imperiul vinovăţiei spre o viaţă de iertare, curăţire, restaurare a părtăşie şi adevărată închinare.

Cuvinte cheie şi terne caracteristice: Cartea Exodul ne aşează înainte cîteva „antetipuri" ale lui Isus Cristos: Moise (2:2), Paştele (12:11), mana (16:35), stînca (17:6) şi Cortul întîlnirii (25:9).
Exodul ne pune înainte o lectură fascinantă. Există oare în toată istoria un spectacol mai măreţ decît această „scoatere" a poporului evreu din robia Egiptului? Există oare în oricare alta din celelalte religii ale lumii o privelişte mai maiestuoasă şi mai slăvită decît această apariţie a lui Dumnezeu pe muntele Sinai cu ocazia dării Legii? Care clădire dintre capodoperele arhitectonice ale lumii se poate asemăna cu armonia şi bogăţia de semnificaţii de veşnică importanţă care este înscrisă în structura Cortului întîlnirii? Puteţi găsi undeva o figură mai impozantă ca acest gigantic întemeietor de neam cu numele de Moise? Există în toată istoria biblică o altă epocă mai importantă pentru definirea şi formarea „teocraţiei"?
Toate aceste evenimente şi date unice se găsesc aici în aceste 40 de capitole ale Exodului care ne vorbesc despre originea, Legea şi organizarea religioasă a poporului Israel.
SCHIŢA CĂRŢII
I. EXODUL 1:1 - 18:27 a. Suferinţele Israeliţilor, 1:1-22 b. Pregătirea lui Moise, 2:1-25 c. Chemarea lui Moise, 3:1 - 4:31 d. Trimiterea lui Moise la Faraon, 5:1-7:13 e. Prima plagă: sîngele, 7:14-25 f. A doua plagă: broaştele, 8:1-15 g. A treia plagă: păduchii, 8:16-19 h. A patra plagă: muştele, 8:20-32 i. A cincea plaga: ciuma vilelor, 9:1-7 î. A şasea plagă: vărsatul negru, 9:8-12 j. A şaptea plagă: grindina, 9:13-35
k. A opta plagă: lăcustele, 10:1-20 l. A noua plagă: întunerecul, 10:21-29 m. A zecea plagă: moartea, 11:1 -12:36 n. Plecarea din Egipt, 12:37-51 o. Paştele şi întîii născuţi, 13:1-16 p. Călătoria prin pustie, 13:17-22 r. Trecerea Mării Roşii, 14:1 -15:21 s. Apele de la Mara, 15:22-27 ş. Prepeliţele şi mana, 16:1-36 t. Stînca din Horeb, 17:1-7 ţ. Înfrîngerea lui Amalec, 18:1-12 u. Judecătorii, 18:1-27
II. LEGEA 19:1 - 24:18 a. Sinai, pregătiri pentru Legămînt, 19; b. Cele 10 porunci, 20:1-26 c. Legi privitoare la robie, 21:1-11 d. Legi pentru ucidere şi vătămare, 21:12-36 e. Legi pentru furt, 22:1-4 f. Legi pentru vătămarea averii, 22:5-15 g. Legi împotriva imoralităţii, 22:16-20 h. Legi pentru protejarea săracilor, 22:21-27 i. Legi pentru îndatoriri religioase, 22:18-31 î, Legi pentru îndatoriri civile, 23:1-14 j. Lege pentru Sabat, 23:10-19 k. Promisiune pentru cucerire, 23:20-33 l. Ratificarea Legămîntului, 24:1-8 m. Descoperirea slavei dumnezeieşti, 24:9-11 n. Moise se suie pe munte, 24:12-18
III. CORTUL ÎNTÎLNIRII 25:1 - 40:38
PLĂNUIT a. Materialele pentru cort, 25:1-9 b. Chivotul şi capacul ispăşirii, 25:10-22 c. Masa cu pîinile, 25:23-30 d. Sfeşnicul, 25:31-40 e. Prelatele cortului, 26:1-14 f. Scîndurile pentru pereţi, 26:15-30 g. Cele două perdele, 26:31-37 h. Altarul pentru arderile de tot, 27:1-8 i. Curtea cortului, 27:9-19 î. Untdelemnul sfînt, 27:20-21 j. Îmbrăcămintea preoţească, 28:1-43 k. Sfinţirea preoţilor, 29:1-46 l. Altarul tămîierii, 30:1-10 m. Darul pentru răscumpărare, 30:11-16 n. Ligheanul de aramă, 30:17-21 o. Untdelemnul sfînt şi tămîia, 30:22-38 p. Rînduirea meşterilor, 31:1-11
r. Sabatul ca semn, 31:12-17 s. Tablele Legii, 31:18
AMÎNAT a. Viţelul de aur, 32:1-6 b. Mînia lui Dumnezeu, 32:7-10 c. Mijlocirea lui Moise, 32:11-14 d. Mînia lui Moise, 32:15-29 e. Moise se roagă pentru popor, 32:30-35 f. Pocăinţa poporului, 33:1-11 g. Moise cere să vadă slava, 33:12-23 h. Reînnoirea Legămîntului, 34:1-35
CONSTRUIT a. Daruri pentru facerea cortului, 35:1-29 b. Chemarea meşterilor, 35:30-35 c. Dărnicia poporului, 36:1-7 d. Clădirea cortului, 36:8 - 38:31 e. Facerea veşmintelor preoţeşti, 39:1-31 f. Lucrarea este sfîrşită, 39:32-43 g. Aşezarea şi sfinţirea cortului, 40:1-33 h. Slava Domnului umple cortul, 40:34-38

2008-11-24T18:02:00.000-08:00

GENEZA

Titlul: Titlul din limba română provine de la cuvîntul latin „genesis" care înseamnă „început", în limba ebraică, cartea aceasta poartă numirea primelor cuvinte din debutul ei: „La început" („bereşit"). Acest titlu este cum nu se poate mai nimerit pentru o carte în care Dumnezeu a binevoit să ne dea informaţii cu privire la începuturile tuturor lucrurilor din lumea necunoscută în care deschidem ochii prin naşterea biologică.

Autorul: Cartea aceasta a fost scrisă de Moise şi, împreună cu următoarele patru scrise de el, face parte dintr-o grupă de cinci cărţi cunoscute sub numirea de: „Pentateucul lui Moise". Dovezi în sprijinul părerii că Moise a fost autorul acestor cărţi se găsesc în: (1) textul acestor cărţi (Exod 17:14; 24:4, 7; 34:27; Num. 33:1-2; Deut. 31:9), (2) alte cărţi ale Vechiului Testament (Iosua 1:7-8; 8:32, 34; 22:5; 1 Împăraţi 2:3; 2 Împăraţi 14:6; 21:8; Ezra 6:18; Dan. 9:11-13; Mal. 4:4), (3) în cărţile Noului Testament (Mat. 19:8; Marcu 12:26; Ioan 5:46-47; 7:19; Rom. 10:5), (4) faptul că descrierile apar a fi ale unui martor ocular, nu a unuia care ar fi trăit la multe secole după aceea (Exod 15:27; Num. 21:1-31; 11:7-8), (5) faptul că autorul manifestă o cunoaştere foarte exactă asupra numelor, cuvintelor, obiceiurilor şi locurilor din Egipt (Gen 13:10; 16:1-3; 33:18; 41:43 cf. Fapte 7:22)

Conţinutul: Cartea Genezei conţine informaţii despre „începuturile" multor lucruri din lumea în care trăim noi astăzi. Descrierea acestor „începuturi" este făcută concentric, începînd cu informaţii globale despre realitatea creaţiei şi apropiindu-se apoi treptat, treptat de lumea imediat înconjurătoare omului. Această apropiere cosmogonică sugerează că întreaga carte este un răspuns pe care Dumnezeu îl dă celor mai arzătoare întrebări ale fiinţei umane: Cine sînt eu? Ce este lumea aceasta în care m-am născut? Cine a făcut-o? De ce m-am născut şi care este raţiunea existenţei mele?
Textul Genezei apare de 60 de ori în conţinutul Noului Testament dovedind într-un sens profund că germenii tuturor revelaţiilor dumnezeieşti sînt plantate aici şi că cine vrea să înţeleagă pe deplin această revelaţie trebuie să înceapă cu această carte.
Geneza este o carte istorică. Ea cuprinde evenimente din „protoistoria omenirii". De fapt am putea împărţii întreaga Biblie în două secţiuni istorice distincte. Evenimentele dinaintea căderii omului (Geneza 1:1 pînă la Geneza 3:24) şi evenimentele de după aceea (Geneza 4:1 pînă la sfîrşitul Bibliei). În cea de a două secţiune istorică sînt redate evenimentele din planul de „mîntuire" a fiinţei umane, adică acele evenimente cauzate de Dumnezeu să se întîmple pentru salvarea omului de la pierzarea veşnică.

Sînt multe feluri în care se poate face istorie; există o istorie a mijloacelor de producţie (tehnologie), o alta a formelor diferite de alcătuire a societăţii umane (sociologie), o alta a diferitelor războaie sau a cuceririlor teritoriale, o altă istorie a cuceririi spaţiului înconjurător şi încă o alta a abilităţii omului de a-şi explica lumea şi raţiunea ei de existenţă (filosofie). Biblia este o carte de istorie în măsura în care cuprinde evenimentele cauzate de Dumnezeu pentru salvarea oamenilor de la pierzarea veşnică produsă de neascultarea din grădina Edenului, în lumina destinului nostru veşnic, Biblia, şi implicit cartea Genezei, este singura naraţiune istorică care ne poate influenţa soarta noastră eternă. Ignorarea celorlalte cărţi de istorie ne poate dăuna relativ, dar ignorarea Bibliei ne poate atrage suferinţa noastră absolută şi de neînlăturat.
În mod normal, după căderea omului în neascultare, Dumnezeu a trebuit să exercite pedeapsa şi să refacă echilibrul dreptăţii. Dumnezeu a ales însă să nu ne facă ceva rău care să ne distrugă
veşnic; pedepsele Lui sînt limitate în măsură şi educative în scop. Hotărîrea lui Dumnezeu de a restringe „dimensiunile" pedepsei pentru a ne face bine este ilustrată în cele 8 „legăminte" pe care El le-a făcut cu omul în decursul istoriei. Primele 4 legăminte din această serie de 8 sînt redate în cuprinsul cărţii Geneza. Iată însă o listă completă a tuturor celor 8: (1) Edenic (Gen. 2:16), (2) Adamic (Gen. 3:15), (3) prin Noe (Gen. 9:16), (4) Avraamic (Gen. 12:2), (5) Mozaic (Gen. 19:5), (6) Palestinian (Deut. 30:3), (7) Davidic (2 Sam. 7:16) şi (8) Legămîntul cel Nou (Evrei 8:8; 1 Cor. 11:23-25).

Aşezată la începutul celor 66 de cărţi ale Bibliei, Geneza este şi începutul „revelaţiei de Sine" a lui Dumnezeu, a descoperirii fiinţei Lui către făptura creiată. Această descoperire treptată este progresivă în esenţă şi culminează în Cristos, Dumnezeu adevărat făcut trup şi coborît printre oameni (Ioan 1:18; 14:8-10; Col. 1:15; 2:9; Evrei 1:1-3).

Cunoaşterea pe care oamenii au primit-o despre Dumnezeu este exprimată în „numele" cu care L-au identificat. În mod absolut, Dumnezeu nu poate avea un nume deoarece orice cuvîntreprezintă o realitate statică, iar Dumnezeu este infinit în dimensiunile fiinţei Sale şi în posibilităţile Lui de manifestare. Totuşi, cartea Geneza ne pune la dispoziţie primele trei numiri cu care L-au identificat oamenii pe Dumnezeu: Elohim, Iehova şi Adonai, date oamenilor într-o ordine prestabilită şi desăvîrşită care nu poate fi schimbată fără a altera caracterul revelaţiei lui Dumnezeu către oameni (Exod 6:3), precum şi cele cinci numiri compuse ale numelui lui Dumnezeu: El-Elion: Dumnezeul Cel Prea înalt (Gen. 14:18), Iehova Elohim: Domnul Dumnezeu (15:2), El-Roi: Dumnezeul care mă vede (Gen. 16:13), Iehova-Iire: Domnul va purta de grijă (Gen. 22:14) El-Elohe-Israel: Domnul este Dumnezeul lui Israel (Gen.33:20).
Elohim este o formă de plural care denumeşte un aspect caracteristic al fiinţei divine: Dumnezeu întreit în fiinţă (Gen. 1:26), dar unic în natură şi persoană (Deut. 6:4)
Iehova nu este un nume propriu zis, ci un grup de cuvinte care desfăşoară ceva din caracterul infinit al prezenţei şi posibilităţilor divine: „Eu sînt Cel ce sînt" (Exod 3:11-15). Ocazia în care a apărut acest nume i-a făcut pe mulţi să se oprească asupra lui ca asupra singurului nume veritabil al dumnezeirii. Este bine de ştiut însă că evreii au pierdut ei înşişi pronunţarea corectă a acestei perifraze notate în textul vechi doar prin consoanele HH şi semivocalele Y, W (lingviştii de astăzi înclină totuşi spre forma Yahweh). În timpul Evului Mediu, rabinii au înlocuit vocalele originale cu vocalele din cel de al treilea nume pentru divinitate: Adonai şi astfel s-a ajuns la numirea de „Iehova". Astăzi nimeni nu poate spune că ştie cum a sunat vocea din ceruri prin care S-a identificat Dumnezeu înaintea lui Moise, iar faptul că în textul Bibliei au apărut apoi alte numiri pentru Dumnezeu ne arată clar că nu este bine să ne legăm prea mult de această singură numire.
Adonai, sau mai scurt „Adon" este numirea veche pentru „Stăpîn" sau „Domn" şi este aplicată în textul Vechiului Testament şi omului şi divinităţii (Gen. 15:2). Atunci cînd este aplicat oamenilor „adonai" se scrie cu literă mică.
Faptul că Geneza începe cu cuvintele acestea: „La început Dumnezeu a făcut cerurile şi pămîntul" este de o importantă covîrşitoare. Această afirmaţie limitează rătăcirile imaginaţiei noastre care-l caută pe Dumnezeu în forme aberante şi arbitrare.
„La început Dumnezeu...” - neagă totodată şi Ateismul şi Politeismul. Între vidul nimicului şi confuzia mulţimii de dumnezei, Geneza ni-L aşează înainte pe maiestuosul Dumnezeu unic care este sursa, suportul şi scopul tuturor lucrurilor.
„La început Dumnezeu a făcut...” - neagă Fatalismul cu învăţătura lui bazată pe hazard.
„La început Dumnezeu a făcut...” - neagă şi Evoluţionismul haotic, maşinist şi impersonal.
„La început Dumnezeu a făcut Cerurile şi pămîntul" - neagă Panteismul care susţine că Dumnezeu este totuna cu creaţia Sa, dar neagă şi Materialismul care, ameţindu-ne cu ceea ce se vede şi pretinzînd că materia este veşnică, caută să ne ascundă izvorul creator, începutul şi Judecătorul desăvîrşit al tuturor celor create.

ÎMPĂRŢIREA CĂRŢII
Tema Genezei fiind: „Suveranitatea divină în creaţie, istorie şi mîntuire", am putea sistematiza cuprinsul cărţii după cum urmează:
I. Protoistoria Omenirii Patru evenimente de seamă
CREAŢIA - Suveranitatea divină asupra lumii fizice. Priorităţile veşnice ale lui Dumnezeu.
CĂDEREA - Suveranitatea divină în problemele umane. Autoritatea morală divină.
POTOPUL - Suveranitatea divină în pedepsire. Autoritatea judiciară supremă.
CRIZA DE LA BABEL - Suveranitatea divină în răspîndirea şi specificul raselor. Autoritate socială supremă. Stăpînirea deplină asupra societăţii.
II. Istoria patriarhilor Patru persoane de seamă
AVRAAM - Suveranitatea divină în alegere. Chemare supranaturală. ISAAC - Suveranitatea divină în alegere. Naşterea supranaturală. IACOV - Suveranitatea divină în alegere. Îngrijire supranaturală. IOSIF - Suveranitatea divină în călăuzire. Călăuzire supranaturală.
SCHIŢA CĂRŢII
I. FACEREA LUMII 1:1 - 2:25 a. Facerea universului, 1:1 b. Facerea pămîntului, 1:2 - 2:3 c. Facerea Omului, 2:4 -25
II. CĂDEREA OMULUI 3:1-24 a. Ispitirea, 3:1-7 b. Pedepsele, 3:8-24
III. PROTOISTORIA OMENIRII 4 - 5 a. Cain şi urmaşii lui, 4:1-24 b. Set, 4:25-26 c. De la Adam la Noe, 5:1-32
IV. VIAŢA LUI NOE 6:1 - 10:32 a. Cauzele potopului, 6:1-13 b. Potopul, 6:14-8:19 c. Evenimente de după potop, 8:20 - 9:29 d. Urmaşii lui Noe, 10:1-32
V. TURNUL BABEL, 11:1-9
VI. VIAŢA LUI AVRAAM 11:10-25:11 a. Strămoşii lui Avraam, 11:10-26 b. Familia lui Avraam, 11:27-32 c. Chemarea lui Avraam, 12:1-20 d. Despărţirea lui Avraam de Lot, 13:1-18 e. Lot izbăvit de Avraam, 14:1-24 f. Legămîntul Avraamic, 15:1-21 g. Naşterea lui Ismael, 16:1-16 h. Tăierea împrejur, 17:1-27 i. Nimicirea Sodomei şi Gomorei, 18; 19 î. Avraam şi Abimelec, 20:1-18 j. Naşterea şi jertfirea lui Isaac, 21; 22 k. Moartea Sarei, 23:1-20 l. Căsătoria lui Isaac, 24:1-67 m. Moartea lui Avraam, 25:1-11
VII. URMAŞII LUI ISMAEL, 25:12-18
VIII. VIAŢA LUI IACOV, 25:19-36:43 a. Iacov şi Esau, 25:19-34 b. Isaac şi Abimelec, 26:1-35 c. Iacov în tinereţe, 27:1 - 28:22 d. Iacov la Laban, 29:1 - 30:43 e. Iacov se întoarce în Canaan, 31:1 - 33:20 f. Bătrîneţea lui Iacov, 34:1 - 36:43
IX. VIAŢA LUI IOSIF, 37:1 - 50:26 a. Iosif vîndut în robie, 37:1-36 b. Păcătuirea lui Iuda cu Tamar, 38:1-30 c. Iosif în Egipt, 39:1 -41:57 d. Fraţii lui Iosif vin în Egipt, 42:1 - 45:28 e. Toată familia vine în Egipt, 46:1 - 47:31 f. Binecuvîntarea copiilor lui Iosif, 48:1-22 g. Iacov îşi binecuvîntează fii, 49:1-27 h. Moartea şi îngroparea lui Iacov, 49:28 -50:14 i. Ultimele zile ale lui Iosif, 50:15-26

2008-11-24T17:58:00.000-08:00

Prefaţă

Nicolae Iorga spunea că: „Taina existenţei umane nu stă în a trăi, ci în a şti pentru ce trăieşti". Dintre toate cărţile lumii, Biblia este cartea care dă cel mai bun răspuns pentru cine vrea să afle rostul vieţii.
"Pentru mulţi, Biblia este o carte plicticoasă. Textele ei vechi sună ca paginile unui testament scris de multă vreme. Nu uita că este totuşi un testament şi testamentul vorbeşte despre o moştenire. Cînd numele meu este pus alături de o moştenire urechile mele devin dintr-o dată interesate. Oare ce are Dumnezeu în cartea aceasta pentru mine? Nu ştiu cum o vei citi tu, dar eu cel puţin mi-am găsit numele scris în textul din Ioan 3:16: „Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică”...Vezi dacă nu cumva este pomenit şi numele tău în cuprinsul textului acesta".
Acestea sînt cuvintele lui C. H. Spurgeon, socotit de mulţi: „prinţul predicatorilor din veacul modern". Entuziasmul acestui om, care a găsit sensul vieţii în paginile Bibliei, l-a făcut să fie toată viaţa un înfocat vestitor al ei.
Cel care apucă să citească Biblia măcar o singură dată nu o va mai părăsi nicicînd. Cartea aceasta te ţine strîns aşa cum magnetul ţine acul metalic. Şi tot ca magnetul care arată întotdeauna Nordul şi ea te poate ajuta să-ţi găseşti drumul în viaţă.
Este bucuria noastră să vă încurajăm să citiţi Biblia şi să vă ajutăm să o faceţi cu mai mult folos. Cartea aceasta nu este o carte ca toate celelalte. Mesajul ei vine spre noi din timpul secolelor trecute, iar izvorul inspiraţiei ei se urcă „pînă în zilele veşniciei". Pe paginile ei ne întîlnim cu civilizaţiile care s-au succedat pe faţa pămîntului şi cu ideile veşnice care au pătruns în vremelnicia noastră trecătoare.
Oferim cititorilor români un îndrumar de studiu al Sfintelor Scripturi. Biblia a fost cartea pe care au învăţat străbunii noştri să „buchisească". Cultura noastră naţională a început cu „Psaltirea" şi cu „Cazania". Astăzi Biblia este din nou în circulaţie şi trebuie să redevină cît mai urgent cartea de căpetenie a neamului.
Ne naştem toţi nişte „ignoranţi". Majoritatea lucrurilor pe care le cunoaştem ca adulţi sînt rezultatul interacţiunii noastre cu dascălii copilăriei, cu manualele şcolare, cu cărţile lecturilor noastre particulare, cu părinţii şi cu prietenii. Aceste prezentări ale cărţilor Bibliei au fost adunate de-a lungul anilor, din orele petrecute la cursurile Seminarului şi Institutului Teologic, din alte comentarii şi din nenumărate discuţii. Autorul lor nu are pretenţia de originalitate. De fapt, în cunoaşterea creştină, noi nici nu avem voie să introducem „noutăţi" personale. Creştinii trebuie „să rămînă în ceea ce a fost scris" (1 Ioan 8-11). Textul Bibliei nu trebuie înnecat sub tradiţia omenească. Strădania noastră nu a fost să completăm Biblia, ci s-o comentăm, explicînd-o şi căutînd s-o facem accesibilă celor care vor dori s-o studieze ei înşişi mai departe. Lectura acestor scurte introduceri nu trebuie în nici un fel să înlocuiască citirea textului biblic propriu-zis. Comentariul nostru se vrea doar o invitaţie la o citire mai atentă şi mai avizată.
Textul actual al Bibliei traduse de Dumitru Cornilescu este foarte răspîndit în ţară şi noi vrem să-i respectăm paginaţia actuală. Din acest motiv a fost cu neputinţă să aşezăm fiecare introducere în faţa cărţii biblice pe care o tratează (aşa cum s-a procedat în traducerile din alte limbi). Ne-am mărginit să aşezăm toate studiile consacrate cărţilor Vechiului Testament chiar la începutul Bibliei, toate studiile consacrate cărţilor Noului Testament ia mijlocul Bibliei, între cărţile celor două testamente şi să adăugăm la sfîrşitul Bibliei cîteva materiale care să îmbogăţească bagajul de cunoştiinţe biblice.
Lucrarea aceasta este doar primul pas înspre alcătuirea unei Biblii de studiu care să satisfacă deopotrivă şi nevoia cititorului începător şi dorinţele cercetătorului mai avansat.
Daniel Brânzei

2008-11-24T17:54:00.000-08:00

Introducere

Biblia este cea mai citită carte din istoria lumii. Educaţia oricărui om nu este completă dacă el n-a citit şi această carte. Deşi la prima vedere Biblia pare o carte mare şi complicată, cel ce doreşte sincer să o înţeleagă nu va întîmpina dificultăţi majore. Iată cîteva lucruri pe care trebuie să le ştim atunci cînd ne apropiem de această „Carte a cărţilor":

1. Biblia este o carte unitară. Există cîteva elemente care-i atestă această unitate: (1) Pe toate paginile ei ne întîlnim cu acelaşi Dumnezeu unic, creator al cerurilor şi al pămîntului. De la Geneza pînă la Apocalipsa, cărţile Bibliei ne vorbesc despre acest Dumnezeu atotputernic şi atotînţelept care conduce istoria lumii înspre împlinirea planurilor Sale desăvîrşite. (2) Biblia este, de la un capăt la celălalt, revelaţia unui plan unic - planul lucrărilor lui Dumnezeu cu omenirea. (3) Cărţile Bibliei se succed într-un tot armonios completîndu-se şi lămurindu-se unele pe altele. Profeţiile anunţate cu îndrăzneală în unele din cărţile Bibliei sînt reluate în altele, care le consemnează împlinirea. (4) Biblia este o revelaţie progresivă a adevărului. Dumnezeu a ales să ne transmită ceea ce trebuie să ştim despre lume, viaţă şi viitor într-un mod treptat care culminează cu descoperirea de Sine prin Fiul Său: Isus Cristos (Evrei 1:1-2). (5) Biblia ne prezintă un singur plan de mîntuire. Toată istoria biblică curge în matca timpului spre punctul de apogeu al răstignirii Domnului nostru Isus Cristos. Pe bolta circulară a unei cunoscute catedrale, cineva a pictat pe circumferinţă chipurile proorocilor şi apostolilor. Toţi au mîna întinsă arătînd cu degetul înspre centrul bolţii în care a fost pictat chipul Domnului Isus. Singura diferenţă dintre prooroci şi apostoli a fost aceea că unii îl arătau pe Domnul privind în timp înainte, iar ceilalţi îl arătau privind înapoi. (6) De la început şi pînă la sfîrşit, Biblia se ocupă de fapt cu o singură persoană: Domnul Isus Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu. În mod explicit El este numit: „Cuvîntul" (Ioan 1:1). Legea, proorocii şi Psalmii (conform lui Luca 24:44) ca şi toate cărţile Noului Testament sînt pline de mesaje care ne vorbesc despre persoana şi activitatea Sa mîntuitoare. (7) Învăţătura Bibliei este aceiaşi în toate cărţile ei, deşi au existat 44 de autori înşiraţi de-a lungul a peste şaisprezece secole. Aşa se face că Pavel poate cita un text din Geneza 2:24 în sprijinul ideii susţinute de el în Efeseni 5:31. Miile de ani scurse între aceste două pasaje nu există atunci cînd cauţi să le pătrunzi înţelesul.

2. Biblia este o carte compusă din alte cărţi. „Bibliorum" - numirea originală a Bibliei este un substantiv cu formă de plural. „Cartea cărţilor" este de fapt o „bibliotecă" de cărţi adunate de-a lungul secolelor. Este foarte important ca fiecare carte a Bibliei să fie studiată în lumina propriei ei teme. Cartea Genezei este, de exemplu, o carte a „începuturilor". Ea stabileşte cadrul în care se desfăşoară apoi acţiunea tuturor celorlalte cărţi ale Bibliei. Unele cărţi ale Bibliei sînt cărţi de naraţiune istorică, altele sînt profetice sau pedagogice. Fiecare carte este un întreg de sine stătător şi trebuie înţeleasă ca atare înainte de a fi aşezată în contextul Scripturii.

3. Biblia este o culegere de cărţi aşezate în grupe distincte. Cei ce au stabilit „canonul" Bibliei, au căutat să aşeze cărţile ei într-o anumită ordine. Este bine să cunoaştem această ordine pentru a ne putea forma o privire de ansamblu care să ne ajute să identificăm curgerea ideilor majore ale Bibliei. Planul Bibliei poate fi comparat cu un mozaic. Fiecare capitol din fiecare carte formează o unitate distinctă, dar incompletă în el însuşi. Numai toate la un loc îşi dezvăluie armonia şi mesajul. Cărţile Bibliei au fost comparate cu o mulţime de perle de mare preţ. Pentru a le expune şi mări valoarea, perlele trebuiesc aşezate pe un fir care să le ajute să stea una lîngă alta în jurul gîtului. Cărţile Bibliei au un astfel de „fir călăuzitor" care le străbate dintr-un capăt în altul.
Iată două reprezentări grafice care pot să ne ajute să înţelegem mai uşor aşezarea cărţilor Bibliei:
NOUL TESTAMENT
PASTORALE: 1, 2 Timotei, Tit, Filimon
EPISTOLELE NEAMURILOR 9
EPISTOLELE EVREILOR 9
ISTORIE
Matei
Marcu
Luca
Ioan
Faptele apostolilor
VECHIUL TESTAMENT
ISTORIE (17)
EXPERIENŢĂ
PROFETICE (17)
Legea 5
Înainte de exil 9
După 3
5 Didactice
Cei mari 5
Înainte de exil 9
După 3

2008-11-23T15:44:00.001-08:00

Vestea buna din cer ingerii au adus

Vestea buna din cer ingerii au adus
S-a nascut al lumii Salvator
Jos la oameni din nou Dumnezeu a coborat
Sa mantuiasca tot ce e pierdut

S-a nascut, in Betleem
Mesia, aleluia, Emanuel :/
Ingerii preamaresc minunatul moment
Caci salvarea prin El a venit
Osanale in cer, pace jos pe pamant
Intre oamnei placuti Domnului

Iar pastorii au adus pruncului mic Isus
Alte daruri, cantand bucurosi
De aceea si noi vrem prin cant sa-L slavim
Pe acela ce mult ne-a iubit

2008-11-23T15:43:00.000-08:00

Un inger din cer veni la pastori

Un inger din cer veni la pastori
Le spuse cu glas bland: "sa nu va temeti"
Azi in ieslea din Betleem
Cel din vecie-a luat chip de om

S-a nascut cel far de-nceput
Din iubire la noi a venit
Veniti dar la iesle sa ne inchinam
Inima in dar sa-i dam

In graba s-au dus gasind pe Isus
Un prunc infasat si culcat intr-o iesle
S-au inchinat si au marturisit
Ce le-au spus ingerii despre Isus

Isus vine azi la inima ta
El vrea sa-i deschizi ca in ea sa se nasca
O viata noua prin El vei avea
Pacea, iertarea si dragostea Sa

2008-11-23T15:42:00.000-08:00

Te-ai dezbracat de scumpa straie

Te-ai dezbracat de scumpa straie
Sa vii la noi Isus iubit
/: In trup smerit de copilas
Isuse mic si dragalas
In Betleem in paie :/

Lasata-I tronul vesnicia
Sa-nfrunti pacatul si mandria
/: Sa stai cu cei nenorociti
Sa simti cu cei mai oropsiti
Isuse drag robia :/

Aici in grajd e cald si bine
Si ingerii privesc la Tin’
/: Dar N-ai venit sa stai ferit
Ci sa Fi-n cuie rastignit
Isuse Tu de mine :/

O, da ai coborit in fire
Pentru a noastra mintuire
/: Smerit si blind ne-ai aratat
C-ai fost si esti cu-adevarat
Isus Hristos, iubire :/

2008-11-23T15:41:00.000-08:00

Te-ai coborat in ieslea cea saraca

Te-ai coborat in ieslea cea saraca
Isuse scump, divin
Iar corul ingerilor canta
Pace lumii vestind

O ieslea sfanta, tron divin
O lume-II canta neincetat
C-ai incalzit in noaptea sfanta
Pe Fiul celui prea inalt

Un cor maret de mii si mii de ingeri
Vestesc venirea Ta
Pastorii duc a lor vestire
Marind puterea Ta

Noi te rugam sa vii in casa noastra
In seara de ajun
Primeste Tu colinda noastra
Si-o inchinam acum

2008-11-23T15:40:00.000-08:00

Si azi pe strazi de iarna

Si azi pe strazi de iarna
Si azi la ferestre ninse
Domnul Isus coboara
Sa bata la portile-nchise
Si tu deschizi fereastra
Sa vezi cand bate seara la inima ta
Iar de atunci eu simt sa te întreb
Care-ti este-al tau gand

Ref:
/:Vei spune da, sau vei spune nu
Va trece iar pe langa tine Craciunul
Il vei primi pe Isus ca Domn
Cum sa-ti spun cat este de bun :/

Si tu deschizi fereastra
Si parca fermecat, asculti colinda mea
Iar de atunci eu simt sa te întreb
Care-ti este-al tau gand

2008-11-23T15:39:00.000-08:00

S-a nascut un Imparat

/: S-a nascut un Imparat
Domn al pacii minunat
S-a nascut Mantuitor
Domn al tuturor :/

/: Aleluia, Ingerii cantau
Aleluia, toti se bucurau
Aleluia, si noi Ii cantam
Lui Mesia inima i-o dam :/

/: Cum profetii-au profetit
Astazi totul s-nplinit
Cel fara de Inceput
Astazi s-a nascut :/

/: Sa rasune-n largul zarii
Vestea buna a-ndurarii
Intunericul s-a dus
S-a nascut Isus :/

2008-11-23T15:38:00.000-08:00

S-a nascut in Betleem

S-a nascut in Betleem, aleluia
Fiu de om de Dumnezeu, aleluia

Lauda-L, lauda-L
Lauda-L pe El cantand
Aleluia
Dumnezeul minunat, aleluia
Intr-o iesle s-a-ntrupat, aleluia

Pe calvar a suferit, aleluia
Si pe noi ne-a mantuit, aleluia

intr-o zi il vom vedea, aleluia
Si cu toti ii vom canta, aleluia

2008-11-23T15:37:00.000-08:00

O noapte preasfintita

O, noapte preasfintita
Toate-s in odihna
Toti dorm numai parinti sfinti
Stau veghind langa a lor iubit
/: Dormi si Tu o prunc sfant :/

O, noapte preasfintita
Glas ingeresc suna
Auzi din cer aleluia
Acest cuvant o cum rasuna
/: Hristos ne mantuie :/

O, noapte preasfintita
Salta o inima
Acum Fiul Lui Dumnezeu
El te mangaie prin Harul Sau
/: Vezi Hristos s-a nascut :/

2008-11-23T15:36:00.000-08:00

O copilas plapand

O, copilas plapand din paie
Iti dormi acum al pacii somn
In cele mai umile straie
Isus, slavite Domn
Ca sa ajungi pe-a noastra cale
Te-ai pogorat in noapte jos
In cortul pribegiei Tale
Isus, luceafar luminos

Ref:
Pace ne-ai adus
Pace ne-ai adus
Pace ne-ai adus, Isus

Si te-ai lasat legat de fase
De-o mama ce te-a leganat
Si-ai plans cu buzele gingase
Isus, Mare Imparat
Te-ai pogorat pe-a noastra glie
Tu, Fiu al Tatalui slavit
Ca cel mai mic, in saracie
La noi, Isus bine-ai venit

2008-11-23T15:35:00.000-08:00

O ce veste minunata

O, ce veste minunata
In Betleem s-arata
/: Astazi s-a nascut, cel far’ de-nceput
Cum au spus prorocii :/

Ca la Betleem, Maria
Savarsind calatoria,
/:Intr-un mic salas lang-acel oras
S-a nascut Mesia:/

Pe Fiul in al Sau nume
Tatal l-a trimis in lume
/:Sa se nasca si sa creasca
Sa ne mantuiasca :/

Pastorii cum auzira
Spre locasul sfant pornira
/:Unde au aflat, pruncul minunat
Si al preamarira :/

E Isus, Pastorul mare
Turma ca El nimeni n-are
/:Noi Îl laudam si ne închinam
Cu credinta tare:/

2008-11-23T15:34:00.000-08:00

O ce veste imbucuratoare

O, ce veste imbucuratoare
Care ingerii ne-au adus !
Vestea despre marea indurare
Care Dumnezeu
Ne-a trimis de sus.

Ref:
Iata, S-a nascut Isus
Mantuire ne-a adus !
El ne scapa din nevoi
Dumnezeu este cu noi !

O, ce veste imbucuratoare !
Cantam toti cu-nsufletire !
Sa vesteasca deci buzele noastre
Domnul ne-a daruit mantuire !

O, ce veste imbucuratoare !
Ea stampara orice dureri !
Domnul de sus la noi se coboara
Cel Sfant, ca sa ne ridice la cer !

2008-11-23T15:33:00.000-08:00

O Betleem oras micut

O, Betleem, oras micut,
Cum dormi de linistit
In timp ce mii de stele sus
Alearga-n infinit !
La tine-n intuneric
Lumina S-a nascut
O iesle, un staul doar ai dat
Celui far, de-nceput.

Pe cind dormeai nepasator,
Mesia a venit
Si osti ceresti vesteau in cor
Pe Cel ce ne-a iubit.
Tu, steaua diminetii,
Vesteste nasterea !
Pamintu-ntreg sa-nalte
Azi cintari spre slava Sa !

Azi te rugam, cobori la noi,
Copil din Betleem
Arunc-afar, orice pacat,
Pe Tine doar Te vrem !
Ne indulceste viata
In lumea de nevoi
O, scumpe Domn, Emanuel,
Vino, ramii cu noi !